1. [MDA2] cotletă sf vz cotlet
2. [CADE] * COTLETĂ (pl. -ete) sf. 🍽 Costiță (termen de bucătărie): dimineața vom mînca cotlete și vei bea un pahar de porter (NEGR.) [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] cotletă f. costiță (= fr. côtelette).
4. [Scriban] *cotlétă f., pl. e (fr. côtelette, dim. d. côte, coastă. V. coastă). Barb. Costiță (la bucătărie). Fig. Iron. Barbă lăsată numaĭ de la ureche pînă în mijlocu obrazuluĭ. – Și cotlet, n., pl. e (costiță) și masc. (barbă).
5. [DEX '09] COTLET, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.
6. [MDA2] cotlet [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: ~tă sf / Pl: ~e sn, sf, ~eți sm / E: fr côtelette] 1-3 sn Coastă de vițel, de berbec sau de porc, împreună cu felia de carne corespunzătoare din mușchiul spinării. 4 sn Friptură din cotlet (1). 5 sm (Fam) Favoriți (mari și deși).
7. [CADE] * COTLET (pl. -ete) sn. 1 Smoc de barbă ce se lasă să crească de fie-care parte a obrajilor, favorit: Domnul Doctor ... își trăgea ~ele (VLAH.) ¶ 2 = COTLETĂ.
8. [DLRLC] COTLET, cotlete, s. n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. V. costiță. Rămaserăm la un han să gustăm cîte ceva. Ni se servi două cotlete arse, pîine neagră și vin acru. BOLINTINEANU, O. 281. Cere cotlete și biftecuri. I. IONESCU, M. 684. 2. (La pl., familiar) Favoriți. Își trăgea cotletele grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete streine... pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. AL. II 26.
9. [DLRM] COTLET, cotlete, s. n. 1. Coastă de porc, de vițel etc. împreună cu bucata de carne corespunzătoare (folosită ca aliment); antricot. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. – Fr. côtelette.
10. [DN] COTLET s.n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. [< fr. côtelette].
11. [MDN '00] COTLET s. n. 1. antricot. 2. (pl.) favoriți (III). (< fr. côtelette)
12. [Scriban] costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).
13. [DOOM 3] cotlet (antricot) (desp. co-tlet) s. n., pl. cotlete
14. [DOOM 2] cotlet (antricot) (co-tlet) s. n., pl. cotlete
15. [MDO] cotlet, pl. cotlete
16. [DER] cotlet (cotlete), s. n. – 1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette.
17. [DGE] COTLET, cotlete, s.n. Piesă cuprinzând osul și carnea aferentă, decupată din partea superioară a coastelor de la batal, miel, porc, vițel, cerb, căprioară. Prin cotlet de pasăre se înțelege pieptul de pasăre dezosat și curățat de pieliță, fiecare jumătate fiind servită pe osul aferent de la aripă, scurtat corespunzător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL