1. [DEX '09] COTCODĂCIT, cotcodăcituri, s. n. Faptul de a cotcodăci. – V. cotcodăci.
2. [MDA2] cotcodăcit sn [At: TEODOREANU, M. II, 58 / Pl: ~uri / E: cotcodăci] 1-2 Cotcodăcire (1-2). 3 Sunet emis de găină Si: câtcărăit (3), cotcodac (7), cutcudețătură (3).
3. [CADE] COTCODĂCIT, CODCODĂCIT sbst. Faptul de a cotcodăci: cocoșii și găinile ... o duceau într’un cîntat și ~ nesfîrșit (GRIG.).
4. [DLRLC] COTCODĂCIT s. n. Faptul de a cotcodăci; p. ext. sunetele scoase prin cotcodăcire.
5. [DLRM] COTCODĂCIT s. n. Faptul de a cotcodăci ; cotcodăceală.
6. [DEX '09] COTCODĂCI, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.
7. [MDA2] cătcădăci v vz cotcodăci
8. [MDA2] cătcădăcit2, ~ă a vz cotcodăcit2
9. [MDA2] cătcădăcit1 sn vz cotcodăcit1
10. [MDA2] cătcădăți v vz cotcodăci
11. [MDA2] cătcădățit2, ~ă a vz cotcodăcit2
12. [MDA2] cătcădățit1 sn vz cotcodăcit1
13. [MDA2] câtcădăci v vz cotcodăci
14. [MDA2] câtcădăci vi vz cotcodăci
15. [MDA2] câtcădăcit2, ~ă a vz cotcodăcit2
16. [MDA2] câtcădăcit1 sn vz cotcodăcit1
17. [MDA2] câtcădăți vi vz cotcodăci
18. [MDA2] codcodăci vi vz cotcodăci
19. [MDA2] cotcodăci vi [At: ALECSANDRI, T. 105 / V: (reg) cătcăd~, cătcădăți, câtcăd~, codc~, ~doci, cotcoi, cutcud~, cutcudăi / Pzi: ~ăcește / E: cotcodac] 1-2 (D. găini) A emite sunetul cotcodac (1-2) Si: (reg) a cotorozi (1-2). 3 (D. oameni) A trăncăni.
20. [MDA2] cotcodoci vi vz cotcodăci
21. [MDA2] cotcoi vi vz cotcodăci
22. [MDA2] cutcudăci v vz cotcodăci
23. [CADE] COTCODĂCI, CODCODĂCI (-ăcesc) vb. intr. A cînta (vorb. de găină, cînd se ouă): aud cotcodăcind în podul grajdului (ALECS.) [cotcodac].
24. [CADE] COTCODOCI ..., COTCOROGI ..., Trans. COTCOREZA = COTCODĂCI ...
25. [CADE] CUTCUDEȚA, CUTCUREZA = COTCODĂCI.
26. [DLRLC] COTCODĂCI, cotcodăcesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre găini) A scoate sunete caracteristice (mai ales după ce a ouat). Ograda e plină de păsări, găini, rațe, gîște; toate cotcodăcesc și măcăiesc, căci a venit gospodina. CAMILAR, TEM. 50. După vrun ceas de ședere, [găina] sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. Aud cotcodăcind în podul grajdului! ALECSANDRI, T. I 385. Găina care cotcodăcește seara dimineața n-are ouă. ◊ (Rar, despre cocoși) Cocoșul cotcodăcește și cîrîie cînd prind a țîșni, trezite de sulițările răsăritului, rîndunicile de sub streșini. CAMILAR, TEM. 26 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost, a trăncăni, a pălăvrăgi. Milescu... cotcodăcea ca găinile. D. ZAMFIRESCU, R. 112. ◊ Tranz. Ei, nu mai cotcodăci aceleași lucruri, mă plictisești. CONTEMPORANUL, VII 500.
27. [DLRM] COTCODĂCI, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini ; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce a ouat). 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost ; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.
28. [Șăineanu, ed. VI] codcodăcì v. V. cotcodăci. [Derivat din cotcodac!].
29. [Șăineanu, ed. VI] cotcodăcì v. a cânta (se zice de găină când vrea să ouă).
30. [Scriban] cotcodăcésc, a -í v. intr. (d. cotcodac și rudă cu vsl. sîrb. kokodakati, bg. kudkudákam, rus. kudákatĭ, rut. kudkudákati, ceh. kotkodákati; ung. kotkodácsolni și kokodácsolni; germ. gackern ș. a.). Fac „cotcodac”: găina cotcodăcește. Fig. Iron. Fac gură mereŭ, tot protestez: baba cotcodăcea. – Și cotcorogesc (Munt.).
31. [DOOM 3] cotcodăcit s. n., pl. cotcodăcituri
32. [DOOM 2] cotcodăcit s. n., pl. cotcodăcituri
33. [DOOM 3] cotcodăci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcește, 3 pl. cotcodăcesc, imperf. 3 sg. cotcodăcea; conj. prez. 3 să cotcodăcească
34. [DOOM 2] cotcodăci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcește, imperf. 3 sg. cotcodăcea; conj. prez. 3 să cotcodăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL