1. [DEX '09] COTARLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.
2. [MDA2] cotarlă sf [At: ALECSANDRI, T. 657 / Pl: ~le / E: ns cf cotei] 1 (Reg) Pisică. 2 (Prt) Câine. 3 (Prt) Javră. 4 (Fig) Copil neastâmpărat. 5 (Fig) Om bătrân și rău.
3. [CADE] ❍ COTARLĂ (pl. -le) sf. Mold. 🐒 Javră, potaie, jigăraie, cîine slab și urît: în lături, cotarle, mînca-v’ar jigăraia! (GN.) [comp. bg. kotora „pisoiu”].
4. [DLRLC] COTARLĂ, cotarle, s. f. Cîine prost și leneș, javră, șarlă, potaie. Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24. Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147.
5. [DLRM] COTARLĂ, cotarle, s. f. Cîine prost și leneș; javră, potaie.
6. [Șăineanu, ed. VI] cotarlă f. fam. câine slab și urît. [Dintr’un primitiv cot, câine (cf. albanez kuta), de unde asemenea coteiu si cotiuhă)].
7. [Scriban] cotárlă (sud, est) și cotîrlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne, cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotîúga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.
8. [DOOM 3] cotarlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle
9. [DOOM 2] cotarlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle
10. [Onomastic] COTARLĂ subst. mold. 1. Cotărlă, mold. (Sd V 217); Cotîrla, Ioan, ard. (Met 160). 2. + -eciu: Cotărleci b. (16 B I 153). 3. Cf. Cotîrlețu, I., munt. (BCI VII 34); pentru acesta cf. Catîrleț, forma romînizată a tc. kidrelez, sărbătoare musulmană de primăvară ce corespunde s-tulul Gheorghe, nume aplicat de turci portului cu acest nume, din Deltă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL