1. [MDA2] cosărău2 sn vz cosorău
2. [MDA2] cosărău1 sn [At: REV. CRIT. III, 120 / V: cusur~ / Pl: ~ăi / E: mg koszora] (Reg) 1 Capăt al căpriorului de sub strașină. 2 Lemne care stau la baza căpriorilor.
3. [MDA2] cosorău sn vz cosărău
4. [MDA2] cosorău1 sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. / V: -săr~, ~reu, cursur~, cusur~ / Pl: ~raie / E: cosor1 + -ău] 1-14 (Șdp) Cosor1, (5-10) (mare). 15 (Reg; spc) Cuțit de tâlhari.
5. [MDA2] cosorău2 sn [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 99 / V: ~reu, cusur~ / Pl: ~raie / E: mg koszoru] (Reg) 1 Grindă care leagă alți pari. 2 Furci pe care se poate clădi ceva. 3 Colț al casei. 4 Lemne pe care se pun căpriorii Cf cosoroabă.
6. [MDA2] cosoreu1 sn vz cosorău1
7. [MDA2] cosoreu2 sn vz cosorău2
8. [MDA2] cusurău2 sn vz cosărău
9. [DAR] cosărău, cosăraie, s.n. (reg.) capătul căpriorului de sub streașină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL