1. [DCR2] costumar, -ă adj. De costum ◊ „«Secolul mărgăritarelor» este numit veacul șaisprezece în cartea celor «Cinci secole de istorie costumară românească» a lui Al. Alexianu.” Săpt. 22 XI 74 p. 8 (din costum + -ar)
2. [Șăineanu, ed. VI] costumar a. privitor la costume: arheologie costumară.
3. [Scriban] *costumár m. (d. costum; fr. costumier). Cel ce face, vinde saŭ procură costume de bal saŭ de teatru saŭ îngrijește de costumele unuĭ teatru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL