Definiție și ce înseamnă costiță

1. [DEX '09] COSTIȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă (1). ♦ Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare; costișoară. – Coastă + suf. -iță.

2. [MDA2] costiță sf [At: (1630) STEFANELLI, D. C. 3 / Pl: ~țe / E: coastă + -iță] 1-4 (Șhp) Costișoară (1-4). 5 Coastă de animal comestibil, împreună cu carnea și grăsimea de pe ea, care se prepară în diferite moduri Cf cotlet. 6 Costișă (1).

3. [CADE] ❍ COSTIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. COASTĂ ¶ 2 🍽 Una din coastele unui miel, unui purcel, unui vițel, etc., ce se prepară la bucătărie: năcăjindu-mă cu niște costițe de porc afumate (CRG.).

4. [DLRLC] COSTIȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă. 1. Bucată din coasta unui animal cu carne pe ea; cotlet. Vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod. CREANGĂ, P. 5. Ușurelu-s, ușurel, C-am mîncat carne de miel Și costiță de purcel; Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. 2. v. coastă (3). Foaie verde din costiță, Ridică-te neguriță, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 134. Strigă Ghiță Din costiță Să-l apărăm De găini, Că de cîini Nu-i este frică (Rîma). TEODORESCU, P. P. 242.

5. [DLRM] COSTIȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă; bucată din coasta unui animal, cu carne pe ea, folosită ca aliment.

6. [Șăineanu, ed. VI] costiță f. 1. coastă gătită de vițel sau de berbece; 2. costiță afumată.

7. [Scriban] costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).

8. [DOOM 3] costiță s. f., g.-d. art. costiței; pl. costițe

9. [DOOM 2] costiță s. f., g.-d. art. costiței; pl. costițe

10. [DRAM 2021] costíță, costițe, s.f. Coastă de munte: „O-am lăsat pă o costiță, / Culegând flori de pomniță” (Papahagi, 1925: 266). – Din coastă „pantă” + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).

11. [DRAM 2015] costiță, costițe, s.f. – Coastă de munte: „O-am lăsat pă o costiță, / Culegând flori de pomniță” (Papahagi, 1925: 266). – Din coastă „pantă” + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro