1. [DEX '09] COSTIER, -Ă, costieri, -e, adj. În (sau din) regiunea coastei (3),[1] în legătură cu țărmul marin. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. – Din fr. costière.[2]
2. [MDA2] costier, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr costière] (Mrn) 1 De țărm. 2 În legătură cu țărmul. 3 (Îs) Navă ~ă Navă care face curse de-a lungul țărmului. 4 În regiunea țărmului.
3. [DEX '98] COSTIER, -Ă, costieri, -e, adj. În (sau din) regiunea coastei (3), în legătură cu țărmul marin. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. – Din fr. costière.[1]
4. [DN] COSTIER, -Ă adj. (Mar.) De coastă, în legătură cu țărmul. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. [Pron. -ti-er. / după fr. côtier].
5. [MDN '00] COSTIER, -Ă adj. (mar.) de coastă. ♦ navă ~ă = navă care face curse de-a lungul coastelor. (după fr. côtier)
6. [DCR2] costier, -ă adj. (mar.) De coastă ◊ „Înseamnă, deci, că în antichitate [...] conturul franjurat al țărmurilor se păstra astfel încât corăbierii puteau practica în relativă siguranță navigația costieră.” Mag. 11 VIII 73 p. 2. ◊ „În anul 1983 a fost construită și prima navă de pescuit costier la Marea Neagră [...]” R.l. 28 II 84 p. 1 (după fr. côtier; DEX, DN3)
7. [DOOM 3] costier (desp. -ti-er) adj. m., pl. costieri; f. costieră, pl. costiere
8. [DOOM 2] costier (-ti-er) adj. m., pl. costieri; f. costieră, pl. costiere
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL