1. [DEX '09] COSORÎ, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.
2. [MDA2] cosorî1 [At: ȘINCAI, HR. II, 278/37 / V: ~seri / Pzi: ~răsc / E: cosor] 1 vt A tăia via cu cosorul1 (1). 2 vt A curăța pomii cu cosorul1 (1). 3 vt A tăia stuful cu cosorul1. 4 vt (Pex) A tăia. 5 vt (Pex) A înghionti. 6 vt (Pex) A bate. 7 vt (Pex) A ucide. 8 vt (Fig) A ironiza. 9 vt A jigni. 10 vr (Reg) A se scărpina. 11 vr (D. vite) A se împerechea.
3. [MDA2] cosorî2 vr [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pzi: ~răsc / E: cosor1] (Reg) A privi morocănos.
4. [CADE] ❍ COSORÎ (-orăsc) vb. tr. 1 A tăia (via) cu cosorul ¶ 2 Trans. Bucov. Ⓕ A împunge cu vorbe supărătoare: au șăguit și i-au cosorît ele și mai tare (SB.).
5. [DLRM] COSORÎ, cosorăsc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia vița-de-vie cu cosorul (1). 2. (Reg.) A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare. – Din cosor.
6. [DOOM 3] cosorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorăsc, 3 sg. cosorăște, imperf. 1 cosoram; conj. prez. 1 sg. să cosorăsc, 3 să cosorască
7. [DOOM 2] cosorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorăsc, imperf. 3 sg. cosora, perf. s. 3 sg. cosorî, 3 pl. cosorâră; conj. prez. 3 să cosorască; ger. cosorând; part. cosorât
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL