Definiție și ce înseamnă cosor

1. [DEX '09] COSOR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, folosit în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, adesea spinoasă, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale (Ceratophyllum demersum). Din sl. kosorĭ.

2. [MDA2] cosor2 sm [At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: ~i / E: ns cf cosomor] (Reg) 1 Om morocănos. 2 Om violent.

3. [MDA2] cosor1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62 / V: ~sir, ~sur / Pl: ~oare / E: vsl косоръ, srb kosor, mg koszor] 1 Cuțit scurt, cu vârful încovoiat. 2 (Îe) A se ține ~ A se ține neabătut de o treabă. 3 (Îae) A fi viril, în ciuda vârstei înaintate. 4 (Îe) L-a ras cu ~ul I-a facut-o. 5 (Spc) Un fel de coasă cu coada de 1 m, pentru tăiat stuful Si: târpan. 6 Planta erbacee acvatică Ceratophyllum demersum, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare, cu fructe ovale, prevăzute cu spini de forma unui cosor (1) Si: (reg) brădiș, frunza-cerei. 7 (Bot; reg) Foarfeca-bălții (Straticites aloides). 8 (Pfm) Penis. 9 (Spc) Penis de cal. 10 Cal bătrân.

4. [CADE] COSOR (pl. -oare) sn. 1 Cuțit încovoiat la vîrf, întrebuințat în spec. de vieri și grădinari pentru tăiat butucii de viță, pentru cules strugurii sau pentru curățat altoii (🖼 1514): sta în soare cu ~ul în mînă să curețe piersicii de uscături (D.-ZAMF.) ¶ 2 🌿 Plantă numită și „brădiș”, cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici, care crește în apele limpezi (Ceratophyllum) (🖼 1515): pîlcuri de rațe care înnotau printre florile albe de ~ (SAD.) [vsl.].

5. [DEX '98] COSOR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĭ.

6. [DLRLC] COSOR, cosoare, s. n. Cuțit scurt, întors la vîrf, întrebuințat la tăiatul viței de vie. Tăiam strugurii cu coșarul. STANCU, D. 68.

7. [DLRM] COSOR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vîrful încovoiat, întrebuințat la tăiatul viței-de-vie. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire și cu fruțe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Slav (v. sl. kosorĭ).

8. [Șăineanu, ed. VI] cosor n. 1. cuțit îndoit la vârf cu care vierul curăța butucii și tae strugurii; 2. Bot. plantă cu frunzele recurbate în formă de corn; crește cufundată prin ape stagnante sau lin curgătoare (Ceratophyllum demersum). [Slav. KOSORĬ].

9. [Scriban] 1) cosór m. ca plantă și n. ca desiș (cp. cu vsl. kosa, coamă, cosiță, păr). O plantă care crește foarte deasă în apa bălților (ceratophyllum demersum și c. submersum).

10. [Scriban] 2) cosór n., pl. oare (vsl. kosorĭ, d. kósa, coasă; bg. kóser, rus. kosýrĭ; ung. koszor, kocsor). Un fel de cuțit încovoĭat de tăĭat vița de vie ș. a.

11. [MDA2] cosir sn vz cosor1

12. [MDA2] cosur sn vz cosor1

13. [MDA2] coșor sm [At: T. PAPAHAGI, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Împletitură de nuiele așezată în fața și în spatele carului.

14. [CADE] BRĂDIȘ (pl. -ișuri) sn. 1 🌳 Pădure de brazi: rătăcindu-se apoi în ~ul verde întunecat (GRIG.) ¶ 2 🌿 COSOR2 ¶ 3 🌿 ~ sau ~-GALBEN = PENIȚĂ.

15. [CADE] COSORAȘ (pl. -așe) sn. dim. COSOR.

16. [DOOM 3] cosor s. n., pl. cosoare

17. [DOOM 2] cosor s. n., pl. cosoare

18. [DER] cosor (cosoare), s. n. – 1. Cuțit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosorĭ, der. de la kosa „coasă” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ. – Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a ațîța, a irita; Arg., a copula).

19. [DFL] CERATOPHYLLUM L., CERATOFILUM, COSOR, BRĂDIȘ, fam. Ceratophyllaeeae. Gen originar din regiuni tropicale ale globului, cca 3 specii, perene, erbacee,. acvatice, nubmerse, foarte ramificate, ce se cultivă în ape adinei, stagnante sau lin curgătoare. Tulpini lungi, fragile, aproape filiforrne, arțiculat-noduroase. Frunze transparente în tinerețe, transparență pe care și-o pierd la maturitate. Flori monoice, solitare, dispuse neregulat la subsuoara frunzelor, cele mascule cu 12 petale, 12-14 stamine, cele femele eu 9-10 petale, stilul lung. Fructele ovale, nearipate, cu spini.

20. [Argou] cosor, cosori s. m. penis.

21. [Argou] a da cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

22. [Argou] a trage în cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

23. [DRAM 2021] cosór, cosoare, s.n. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat, de regulă, în viticultură sau pomicultură. ■ (onom.) Cosor, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. kosorǐ, de la kosa „coasă” (Șăineanu, DEX), cf. srb. kosor, magh. koszor.

24. [DRAM 2015] cosor, cosoare, s.n. – Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat, de regulă, în viticultură sau pomicultură. ♦ (onom.) Cosor, nume de familie (7 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kosorǐ, de la kosa „coasă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX), cf. srb. kosor, magh. koszor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro