1. [DEX '09] CORĂBIER, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.
2. [MDA2] corăbier sm [At: N. TESTAMENT (1648) / V: (înv) ~rabiiar, ~ra~, ~iear, ~biiar / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: corabie + -er] 1 Navigator pe o corabie (1). 2 Proprietar al unei corăbii (1). 3 Vornic care duce corabia (5) la nuntă.
3. [CADE] CORĂBIER sm. ⛵ 1 Navigator pe mare: Astfel ~ul, cînd marea e ’n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat (ALX.) ¶ 2 Marinar: ca să nu stea în drumul ~ilor cari umblau de colo pînă colo ... strîngînd frînghiile (CAR.) [corabie].
4. [DLRLC] CORĂBIER, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie, matelot; proprietar al unei corăbii. Maestru în arta manevrei pînzelor, stîrnea prin porturile Orientului admirația corăbierilor bătrîni. BART, E. 119. A comparat... pe om cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII 172. Corăbierul, cînd marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48. – Pronunțat: -bi-er.
5. [DLRM] CORĂBIER, corăbieri, s.m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Din corabie + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] corăbier m. 1. om întrebuințat la cârma corăbiei, marinar; 2. stăpân de vas plutitor.
7. [Scriban] corăbiér m. (d. corabie). Marinar, navigator (pe fluviĭ saŭ pe mare).
8. [MDA2] corabier sm vz corăbier
9. [MDA2] corabiiar sm vz corăbier
10. [MDA2] corăbiar sm vz corăbier
11. [DOOM 3] corăbier (desp. -bi-er) s. m., pl. corăbieri
12. [DOOM 2] corăbier (-bi-er) s. m., pl. corăbieri
13. [IVO-III] corăbier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL