1. [DEX '09] CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).
2. [MDA2] corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 7 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.
3. [CADE] * CORUPE (-rup) vb. tr. și refl. 1 A (se) strica, a (se) schimba în rău; Ⓕ : ~ moravurile ¶ 2 Ⓕ A cîștiga prin daruri, a mitui, a îndupleca pe cineva prin făgăduieli, să facă ceea ce nu trebue să facă: ~ un funcționar; ~ un martor [fr. corrompre, refăcut după a rupe].
4. [DEX '98] CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).
5. [DLRLC] CORUPE, corup, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corumpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrupe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.
6. [DLRM] CORUPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. 2. Tranz. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a deforma, a strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Lat. lit. corruppere (după rupe).
7. [DN] CORUPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corup, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].
8. [MDN '00] CORUPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)
9. [Șăineanu, ed. VI] corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig. a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii.
10. [DEX '09] CONRUPE vb. III v. corupe.
11. [DEX '09] CORUMPE vb. III v. corupe.
12. [MDA2] conrupe v vz corupe
13. [MDA2] corumpe vt vz corupe
14. [CADE] * CONRUPE = CORUPE.
15. [CADE] * CORUMPE (-rump) = CORUPE.
16. [CADE] * CORUPT adj. p. CORUPE ¶ ¶ C. NECORUPT ¶ 1 Stricat, schimbat în rău ¶ 2 Ⓕ Depravat, desfrînat ¶ 3 Ⓕ Mituit.
17. [DLRLC] CONRUPE vb. III V. corupe.
18. [DN] CONRUPE vb. III. v. corupe.
19. [Scriban] *corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.
20. [DOOM 3] corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, 3 sg. corupe, perf. s. 1 sg. corupsei, 1 pl. corupserăm, m.m.c.p. 1 pl. corupseserăm; conj. prez. 1 sg. să corup, 3 să corupă; ger. corupând; part. corupt
21. [DOOM 2] corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, perf. s. 3 sg. corupse; part. corupt
22. [MDO] corupe
23. [IVO-III] corup, -psei aor.
24. [DER] corupe (corup, corupt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).
25. [CECC] Corruptio optimi pessima (lat. „Coruperea lucrurilor celor mai bune este lucrul cel mai rău”) – O frumoasă axiomă latină pe care antichitatea ne-a lăsat-o moștenire, împreună cu atîtea altele. Unii s-au referit la acest adevăr, vorbind de religie, atunci cînd devenise intolerantă. Alții au invocat-o, vorbind de poezia deturnată de la scopurile ei înalte. Astăzi această înțeleaptă cugetare ar putea fi adresată acelora care pun o descoperire atît de minunată ca energia atomică în slujba unor scopuri războinice sau uimitoarele rachete cosmice în serviciul spionajului. Toate aceste invenții ale geniului uman sînt într-adevăr realizări optime, tot ce poate fi mai bun, iar coruperea, vicierea lor este „pessima”, tot ce poate fi mai rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL