1. [MDA2] corund sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Chm; Min; iuz) Corindon. 2 Oxid de aluminiu, foarte dur, incolor, cu luciu adamantin, impurificat, cu urme de compuși de crom și de fier Cf safir, rubin, topaz.
2. [DN] CORUND s.n. Corindon. [< germ. Korund].
3. [DE] CORUND, com. în jud. Harghita, în Depr. Praid; 6.363 loc. (1991). Expl. de aragonit și argilă. Ape minerale carbogazoase. Centru de ceramică (smălțuită) populară secuiască.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL