1. [DEX '09] COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.
2. [MDA2] coroi2 vi [At: BIANU, ap. TDRG / Pzi: ~iesc / E: fo] 1 (Reg) (D. intestine) A chiorăi. 2 (D. curci) A bolborosi. 3 (D. porumbei) A gânguri.
3. [MDA2] coroi1 sm [At: (a. 1575) MARDARIE, L. / V: ~rui, curui / Pl: ~ / E: mg karoli] 1 Pasărea răpitoare Corchneis tinnuncula, mică, cu pene cenușii pe cap și pe coadă, cu spinarea ruginie iar pieptul gălbui-roșcat cu stropi bruni, așezați în șiruri verticale Si: herete-roșu, închinătorul-mic, vânturel-mic, vetrușcăi. 2 Șoim (Falco). 3 Uliul păsărilor Si: uliu păsărar, ulișor (Accipiter nisus). 4 Pasărea Corvus corone Si: (reg) cioară-neagră. 5 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii Si: de-a urliganul. 6 (Pan; ent) Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris). 7 (Îvp) Poreclă dată țiganilor Si: cioară, cioroi.
4. [CADE] COROI (-oesc) vb. intr. 1 A chiorăi (mațele) ¶ 2 A bolborosi (vorb. de curcani).
5. [DLRLC] COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, din familia falconidelor. V. uliu, șoim. (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. – Variante: corui, curui (ODOBESCU, S. I 133) s. m.
6. [DLRM] COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Magh. karoly.
7. [Scriban] coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.
8. [MDA2] corui sm vz coroi1
9. [MDA2] curui1 sm vz coroi1
10. [DLRLC] CORUI s. m. v. coroi.
11. [DLRLC] CURUI s. m. v. coroi.
12. [Șăineanu, ed. VI] coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY].
13. [Șăineanu, ed. VI] curuiu m. V. coroiu.
14. [Scriban] corúĭ, V. coroĭ.
15. [Scriban] curúĭ, V. coroĭ.
16. [DOOM 3] coroi s. m., pl. coroi, art. coroii
17. [DOOM 2] coroi s. m., pl. coroi, art. coroii
18. [IVO-III] coroiu, -roi.
19. [DER] coroi (coroi), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia).
20. [Argou] coroi, coroi s. m. polițist.
21. [DAR] coroi, pers. 3 sg. coroie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL