Definiție și ce înseamnă cortina

1. [DEX '09] CORTINĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte scena de sala de spectacol și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment din spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte scena de sala de spectacol și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

2. [MDA2] cortină sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ne / E: it cortina] 1 Pânză atârnată spre a acoperi sau a ascunde ceva. 2 (Spc) Perdea de stofă, de catifea etc. prin care se desparte sala de spectacol de scenă și care, prin ridicare sau tragere în părți, marchează începutul unui spectacol sau al unui fragment din acesta, iar, prin lăsare sau tragere spre centru, încheierea lui. 3 (Îs) ~ de fier Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în cazul unui incendiu, pentru a împiedica extinderea acestuia. 4 (Fig; îas)Totalitate a mijloacelor folosite de țările Europei Occidentale pentru a întrerupe relațiile cu țările comuniste.

3. [CADE] * CORTINĂ (pl. -ne) sf. 🎭 Perdeaua cea mare de pe scena unui teatru: a ridica cortina; Ⓕ : închide ochii cu intenția anumită de-a lăsa o cortină grea peste scena lumii (DLVR.) [it.].

4. [DEX '98] CORTINĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

5. [DLRLC] CORTINĂ, cortine, s. f. Țesătură (uneori împodobită) care desparte scena de sala de spectacol și care se ridică sau se dă în lături la începerea spectacolului. Radu fixează un punct din cortina ridicată. C. PETRESCU, Î. II 190. Se ridică cortina. Moș Gheorghe, cu ochii furați de cortină, o urmărește cum se ridică, apoi se pleacă la urechea lui Ion și-I întreabă în șoaptă... SP. POPESCU, M. G. 88. Cortina cade. Piesa e foarte aplaudată. MACEDONSKI, O. I 49. ◊ Fig. Uriașe păduri ce-și lăsau cortinele grele de iederi și de liane pînă pe țărmuri îi treceau pe dinaintea ochilor lui închiși. ANGHEL, PR. 43.

6. [DLRM] CORTINĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte scenă de sala de spectacol și care se ridică sau se dă în lături la începutul spectacolului și se coboară sau se închide la sfîrșitul fiecărui act. ♦ Perdea de metal care desparte scenă de sala de spectacol, folosită în caz de incendiu, pentru a preveni extinderea incendiului. – It. cortina.

7. [MDN '00] CORTINĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina)

8. [Șăineanu, ed. VI] cortină f. 1. stofă atârnată spre a acoperi sau ascunde ceva; 2. pânză ce se lasă jos pe scena unui teatru; 3. perdea la un pat.

9. [Scriban] *cortínă f., pl. e (it. cortína, d. lat. cortina, cort de pele; fr. courtine; germ. gardine; mgr. kortína, kurtína. V. cort). Perdeaŭa sceneĭ unuĭ teatru. V. catapeteazmă.

10. [DCR2] cortina de fier sint. s. (pol.) Linie care despărțea Europa în țări comuniste și țări necomuniste, în timpul războiului rece ◊ „Cortina de fier a căzut în 1989, o dată cu revoluțiile din Est.” (după fr. rideau de fer, engl. iron curtain; PR 1946; sintagma se folosea ◊ „neoficial” și înainte de 1989)

11. [DOOM 3] cortină s. f., g.-d. art. cortinei; pl. cortine

12. [DOOM 2] cortină s. f., g.-d. art. cortinei; pl. cortine

13. [DER] cortină (cortine), s. f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s. f. (zid de închidere), din fr. courtine.

14. [MDTL] CORTINĂ (FEȚE DE CORTINĂ) (< it. cortina) Denumire a momentelor unei acțiuni dramatice – prologuri, epiloguri – sau acele mici lucrări dramatice, jucate în fața cortinei sau între două ridicări de cortină.

15. [Argou] cortină, cortine s. f. (glum.) 1. rochie. 2. furou.

16. [Argou] a ridica cortina expr. (glum. – d. femei) a se dezbrăca, a rămâne în pielea goală.

17. [CECC] Der Vorhang fällt, das Stück ist aus (germ. „Cortina cade, piesa s-a sfîrșit”) – primul vers al poeziei lui Heine: Sie erlischt („Ea s-a stins”) din ciclul Romancero. V-a plăcut piesa? – întreabă poetul mai departe. Am auzit că autorul a fost aplaudat. Dar acum sala a amuțit și ultima lampă, pîlpîind, s-a stins. „Das arme Licht war meine Seele” (Biata lumină – a fost sufletul meu). Prin urmare, este vorba de scena lumii, iar căderea cortinei simbolizează sfîrșitul vieții, și acesta este înțelesul cu care se întrebuințează cunoscutul vers al lui Heine. (Vezi: Acta est fabula și All the worlds a stage). LIT.

18. [CECC] Tirez le rideau; la farce est jouée! (fr. "Trageți cortina, farsa s-a jucat!) – cele din urmă cuvinte ale lui Rabelais. Vezi: Acta est fabula. LIT.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro