1. [MDA2] coroniște sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ti / E: coronă + -iște] (Bot; reg) Planta ierboasă Coronilla varia, cu flori albe-roz Si: (reg) ciocârlan, cunună, cununiță, floare-de-trânși, sămăchișă, unghia-găinii.
2. [DEX '98] CORONIȘTE s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau roșietice, folosită ca nutreț (Coronilla varia). – Coroană + suf. -iște.
3. [DFL] CORONILLA D., CORONILA, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene, I. Canare și Asia, cca 22 specii, erbacee sau arbuști, glabre, rar mătăsos-pubescente, 0,20-1 m înălțime. înflorește în mai-sept. Flori (caliciul scurt-campanulat cu dinți egali) galbene, albe-rozee, cu nervuri purpurii sau albăstrui, pendente, în umbelă, peduncul lung, în axa frunzei. Frunzele imparipenat-compuse, cca 12 perechi foliole mici, albastre-verzi, mai rar 3, din care cea din mijloc este cea mai mare. Fruct, păstaie.
4. [DFL] Coronilla coronata L. Specie care înflorește vara. Flori aurii, 15-20, într-o umbelă, pe un peduncul de 2 ori lungimea frunzei. Plantă erbacee, vivace, 0,50 m înaltă, tulpină cilindrică, neramificată sau puțin ramificată. Frunze compuse, cu 5 perechi de frunzulițe ovate, stipele mici, cele de la bază filamentoase, concrescute într-o singură frunză.
5. [DFL] Coronilla emerus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-deschis cu dungi maronii, dispuse în umbelă rară, în axa frunzei. Arbust (cca 2 m înălțime) cu lujeri svelți, verzi. Frunze alterne, verzi-deschis, compuse din cca 9 foliole, invers-ovate, ușor glauce.
6. [DFL] Coronilla glauca L. Specie care înflorește în apr.-iun. și, uneori, a II-a înflorire, toamna. Flori galbene, 7-8, în ciorchine, parfumate ziua, pe un peduncul mai lung decît frunza. Arbust (cca 0,95 m înălțime) gri-verde, glabru, ramificat, cu ramuri uneori roșietice. Frunze compuse din cca 7 foliole (frunzulițe) obovate, cu vîrf bont.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL