1. [DEX '09] COROMÂSLĂ, coromâsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Din ucr. koromyslo.
2. [MDA2] coromâslă sf [At: BARONZI, L. 161 / Pl: ~le / E: rs, ucr коромисло] (Reg) 1 Cobiliță (1). 2 Braț al balanței. 3 (Ast; pop) Cobiliță (2).
3. [Șăineanu, ed. VI] coromâslă f. Mold. cobiliță de cărat apă. [Rus. KOROMYSLO].
4. [CADE] ❍ COROMÎSLĂ (pl. -le) sf. Mold. Bucov. 1 Cobiliță: în lună sînt doi frați, se bat cu coromîsla (VOR.) ¶ 2 💫 FATA CU COROMÎSLĂ = COBILIȚA-CIOBANULUI [rut.].
5. [DLRLC] COROMÎSLĂ, coromîsle, s. f. (Mold.) Cobiliță. Aparii de la cișmea au înălțat coromîslele și au poftit să bată cu ele pe dumnealui Sima Ghiorț, mare armaș al domniei Șchiopului. SADOVEANU, N. P. 348.
6. [DLRM] COROMÎSLĂ, coromîsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Ucr. koromyslo.
7. [Scriban] coromîslă f., pl. e (rus. koromýslo, rut. korómislo, id.). Nord. Cobiliță.
8. [DOOM 3] coromâslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle
9. [DOOM 2] coromâslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle
10. [DER] coromîslă (coromîsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL