1. [DEX '09] COROIETIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.
2. [MDA2] coroietic, ~ă a [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pl: ~ici, ~ice / E: coroia + -tic] 1-2 Coroiat2 (1-2).
3. [DLRLC] COROIETIC, -Ă, coroietici, -e, adj. (Mold.) Coroiat. Un nas subțire, puțin coroietic. VLAHUȚĂ, O. AL. II 46. Fruntea... galbenă ca ceara, sfîrșită cu o pereche de sprîncene, tufoasă ca secara de la Sfînta Elena, se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.
4. [DLRM] COROIETIC, -Ă, coroietici, -e, adj. (Reg.) Coroiat. – Din coroiat + suf. -ic.
5. [MDA2] coroiat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: coroia] 1-2 Coroiere (1-2).
6. [CADE] COROIAT, COROIETIC adj. Încovoiat ca ciocul coroiului, cocîrjat, acuilin: avea un nas coroiat ca un plisc de uliu (I.-GH.); avea un nas mare coroietic (GRIG.).
7. [CADE] COROIETIC 👉 COROIAT.
8. [Scriban] coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.
9. [DOOM 2] coroietic (reg.) adj. m., pl. coroietici; f. coroietică, pl. coroietice
10. [DOOM 3] !coroiatic (pop.) adj. m., pl. coroiatici; f. coroiatică, pl. coroiatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL