1. [DEX '09] COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul unor păsări, p. ext., despre nasul oamenilor) Încovoiat; cu vârful adus în jos; acvilin, coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.
2. [MDA2] coroiat2, ~ă a [At: SADOVEANU, P. S. 101 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: coroia] 1 Încovoiat ca ciocul coroiului1 (1-3). 2 (D. nas) Acvilin.
3. [MDA2] coroiat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: coroia] 1-2 Coroiere (1-2).
4. [CADE] COROIAT, COROIETIC adj. Încovoiat ca ciocul coroiului, cocîrjat, acuilin: avea un nas coroiat ca un plisc de uliu (I.-GH.); avea un nas mare coroietic (GRIG.).
5. [DEX '98] COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vârful în jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.
6. [DLRLC] COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) încovoiat cu vîrful în jos (ca ciocul coroiului), adus. Baba-și întoarse spre ea... nasul coroiat și ochii mititei. SADOVEANU, P. S. 101. E un tînăr scund cu ochii lucitori, cu nasul coroiat. DUNĂREANU, CH. 57. Făceam prima lecție... cu elevul meu, un băiețaș... cu fața lungăreață, cu nasul puțin coroiat. HOGAȘ, DR. II 52. ◊ (Despre oameni) Care are nasul adus. Cel grec mîndru, coroiat, Ce ședea cu domnu-n sfat, Pe Codrean cît l-auzea, La față se-ngălbinea. ALECSANDRI, P. P. 90.
7. [DLRM] COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vîrful în jos, adus. ♦ (Despre oameni) Care are nasul adus. – V. coroia.
8. [Șăineanu, ed. VI] coroiat a. de coroiu: nas coroiat, recurbat ca ciocul coroiului.
9. [Scriban] coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.
10. [DEX '09] COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. – Din coroiat (derivat regresiv).
11. [MDA2] coroia vr [At: CARAGIALE, S. 4 / Pzi: ~iez / E: coroi1] 1 A se încovoia ca un cioc de coroi1 (1-3). 2 (D. nas) A se face coroiat2 (2).
12. [MDA2] coroiet, ~ă a vz coroiat
13. [CADE] COROIETIC 👉 COROIAT.
14. [DEX '98] COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).
15. [DLRLC] COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, a avea formă coroiată. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4.
16. [DLRM] COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, adus, cu vîrful în jos. – Din coroi.
17. [DOOM 3] coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază, imperf. 3 pl. se coroiau; conj. prez. 3 să se coroieze; ger. coroindu-se
18. [DOOM 2] !coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază; conj. prez. 3 să se coroieze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL