1. [MDA2] cornorat2, ~ă [At: POLIZU / V: ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: cornora] (Înv) 1 a Încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuțit. 8 a Cu patru colțuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.
2. [MDA2] cornorat1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (Îvr) Încornorare.
3. [CADE] CORNORAT, CORNURAT I. adj. 1 Cu coarne: vitele deveneau osoase, cornorate, ușoare la cîntar (I.-GH.); roiuri roiuri de draci și zmei, care de care mai negru și mai cornurat (RET.) ¶ 2 Încornorat. II. CORNORATUL, CORNURATUL sm. 🔱 Ⓟ Una din numeroasele denumiri ale diavolului, presupus cu niște coarne în frunte (comp. CORNEA, CORNILĂ).
4. [DLRLC] CORNORAT, -Ă adj. v. încornorat.
5. [Șăineanu, ed. VI] cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.
6. [Scriban] cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.
7. [DEX '09] ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.
8. [MDA2] cornurat2, ~ă smf, a vz cornorat2
9. [MDA2] cornurat1 sn vz cornorat1
10. [MDA2] încornorat, ~ă [At: LB / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + corn + -at] 1 a Care are coarne1 Si: cornut. 2 a (Pop; fig; d. vorbe) Neconform cu realitatea Si: exagerat, înflorit, umflat. 3 a (Pop; îe) A o face prea ~ă A spune ceva de necrezut. 4 a (Pop; îe) A spune una ~ă A exagera. 5 a (Pop; îs) Minciună ~ă Minciună mare. 6 a (Fam; d. soți) Care este înșelat. 7 sma (Pop) Drac. 8 a (Înv) Colțuros.
11. [MDA2] încornurat, ~ă sm, a vz încornorat
12. [CADE] CORNURAT 👉 CORNORAT.
13. [CADE] ÎNCORNORAT I. adj. p. ÎNCORNORA. II. ÎNCORNORATUL sm. 🔱 Unul din numeroasele epitete ale diavolului (presupus că poartă coarne).
14. [DLRLC] ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată. ▭ Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorat, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.
15. [Argou] încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL