1. [MDA2] cormofite sfp [At: DN3 / E: fr cormophytes] 1 Grup de plante evoluate cu corm. 2 (Lsg) Plantă care face parte din acest grup.
2. [DN] CORMOFITE s.f.pl. (op. talofite) Încrengătură a regnului vegetal, cuprinzînd plante cu corm (criptogamele vasculare și plantele cu flori); (la sg.) plantă din această încrengătură. [< fr. cormophytes, gr. kormos – trunchi, phyton – plantă].
3. [MDN '00] CORMOFITE s. f. pl. subregn vegetal cuprinzând plantele cu corm. (< fr. cormophytes)
4. [DEX '09] CORMOFITĂ, cormofite, s. f. (La pl.) Grup de plante evoluate care au corm; (și la sg.) plantă din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă cormofită – Din fr. cormophyte.
5. [DEX '98] CORMOFITĂ, cormofite, s. f. (La pl.) Grup de plante evoluate care au corm; (și la sg.) plantă din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă cormofită – Din fr. cormophytes.
6. [DETS] CORMO- „trunchi, tulpină, corm, stolon”. ◊ gr. kormos- „trunchi, corp” > fr. cormo-, engl. id., germ. kormo- > rom. cormo-. □ ~dibionte (v. di-, v. -biont), s. f. pl., plante la care generațiile gametofitică și sporofitică mai păstrează un anumit grad de individualitate; ~filogenie (v. filo-2, v. -genie1), s. f., originea și evoluția cormofitelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a regnului vegetal, cuprinzînd plantele cu corpul diferențiat în rădăcină, tulpină și frunze, din care fac parte criptogamele vasculare și plantele cu flori; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Cu aspectul unui corm vegetal. 2. s. m., Tal superior organizat, format din rizicom, caulom și filom; ~monobionte (v. mono-, v. -biont), s. f. pl., grup de plante, la care există un raport permanent și total de dependență între generația gametofitică și cea sporofitică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL