1. [MDN '00] CORISTO- elem. „separat, izolat”; „fragment”. (< fr. choristo-, cf. gr. khoristos)
2. [DEX '09] CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă într-un cor1. – Din fr. choriste.
3. [MDA2] corist, ~ă smf [At: GHICA, S. 62 / Pl: ~iști, ~e / E: cor + -ist] Persoană care cântă într-un cor1 (1).
4. [CADE] * CORIST sm., CORISTĂ (pl. -te) sf. 🎼 Care cîntă într’un ansamblu coral [fr.].
5. [DEX '98] CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă într-un cor. – Din fr. choriste.
6. [DLRLC] CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă într-un cor. Bărbierul meu a fost în tinerețe corist la teatru. CARAGIALE, N. S. 49. Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Cari. GHICA, S. 62.
7. [DN] CORIST, -Ă s.m. și f. Cîntăreț într-un cor. [< fr. choriste].
8. [MDN '00] CORIST, -Ă s. m. f. cântăreț într-un cor. (< fr. choriste)
9. [Scriban] *coríst, -ă s. (mlat. chorista, fr. choriste). Care cîntă în cor.
10. [DOOM 3] coristă s. f., g.-d. art. coristei; pl. coriste
11. [DOOM 2] coristă s. f., g.-d. art. coristei; pl. coriste
12. [DETS] CORISTO- „fragment, izolat, neconcrescut”. ◊ gr. khoristos „separat, izolat” > fr. choristo-, germ. id., engl. id. > rom. coristo-. □ ~fil (v. -fil2), adj., cu frunzele neconcrescute.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL