1. [MDA2] corelare sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: corela] Corelat1.
2. [DEX '09] CORELA, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.
3. [MDA2] corela [At: V. ROM. sept.-oct. 1939, 8 / Pzi: ~lez / E: corelație] 1 vt A stabili o corelație între două fapte, situații. 2 vr A fi în corelație.
4. [DN] CORELA vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație].
5. [MDN '00] CORELA vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)
6. [DOOM 3] corelare s. f., g.-d. art. corelării; pl. corelări
7. [DOOM 2] corelare s. f., g.-d. art. corelării; pl. corelări
8. [DOOM 3] corela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corelez, 3 corelează; conj. prez. 1 sg. să corelez, 3 să coreleze
9. [DOOM 2] corela (a ~) vb., ind. prez. 3 corelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL