1. [CADE] CORDUC, CURDUC sbst. 🐕 Boală a vitelor mari cornute, caracterizată prin înscorțoșarea limbii: curducul se vindecă cu usturoiu pisat amestecat în păcură (DRĂGH.) [rut.].
2. [Șăineanu, ed. VI] corduc (curduc) n. Mold. înscorțoșarea sau curmarea limbei (la vite). [Rut, KORDĬUK].
3. [Scriban] cordúc și curdúc n., pl. e (rut. kordĭuk). Mold. Un fel de bubă supt limba vitelor cornute.
4. [CADE] CURDUC 👉 CORDUC.
5. [DAR] corduc (curduc), s.n. (reg.) înscorțoșarea sau umflarea limbii la vite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL