1. [DEX '09] COPTURĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. – Copt2 + suf. -ură sau lat. coctura (refăcut după copt2).
2. [MDA2] coptură sf [At: LB / V: cup~ / Pl: ~ri / E: copt + -ură] 1 Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză. 2 (Pex) Cocătură. 3 Puroi. 4 (Min) Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă.
3. [CADE] COPTURĂ (pl. -turi) sf. 1 🩺 Rană coaptă, bubă care a făcut puroiu ¶ 2 🩺 Puroiu ¶ 3 pl. Trans. Bucov. 🍽 Aluaturi coapte: numai fripturi și copturi ca acelea de le-ai fi înghițit și cu ochii (SB.) ¶ 4 ⚒ Piatră, stîncă care începe să se despice (PȘC.) [lat. coptura].
4. [DEX '98] COPTURĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. – Copt2 + suf. -ură sau lat. coctura (refăcut după copt2).
5. [DLRLC] COPTURĂ, copturi, s. f. 1. (Regional) Prăjitură dulce făcută din aluat și coaptă în cuptor. Of! ce bucate alese... tot numai fripturi și copturi ca acelea de le-ai fi înghițit și cu ochii. SBIERA, P. 107. 2. Puroi. Crescu și se răspîndi mirosul cel greu de coptură. DUMITRIU, B. F. 26. ♦ Bubă coaptă, abces. Asemeni vîrfului de brici ce face să crape coptura. BARANGA, V. A. 26.
6. [DLRM] COPTURĂ, copturi, s. f. 1. Prăjitură făcută din aluat și coaptă în cuptor; ♦ p. ext. orice aluat copt. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină. – Lat. coctura.
7. [Șăineanu, ed. VI] coptură f. rezultatul coacerii: 1. lucru copt, prăjitură; 2. bubă coaptă, puroiu. [Lat. COCTURA].
8. [Scriban] coptúră f., pl. ĭ (d. copt, coc). Puroĭ.
9. [MDA2] cuptură2 sf vz coptură
10. [CADE] ❍ COPTĂTURĂ (pl. -uri) sf. Trans. = COPTURĂ 2: nu-și iau merinde, că n’aveau ~ (RET.).
11. [DOOM 3] coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi
12. [DOOM 2] coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi
13. [DER] coptură (copturi), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130).
14. [DRAM 2021] coptúră, copture, (cuptură), s.f. (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + suf. -ură (Scriban, DEX, MDA) sau lat. coctura (refăcut după copt) (Șăineanu, DEX; Frățilă, 2000: 96).
15. [DRAM 2015] coptură, copture, (cuptură), s.f. – (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + suf. -ură (Scriban, DEX, MDA) sau lat. coctura (refăcut după copt) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, DEX; Frățilă, 2000: 96).
16. [DRAM] coptură, -e, s.f. – (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + -ură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL