1. [DEX '09] COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.
2. [MDA2] copleșitor, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Pl: ~i, ~oare / E: copleși + -itor] 1-13 Care copleșește (1-13).
3. [DLRLC] COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. ◊ (Poetic) Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88.
4. [DLRM] COPLEȘITOR, -OARE, coplesitori, -oare, adj. Care copleșește. – Din copleși + suf. -(i)tor.
5. [DOOM 3] copleșitor (desp. co-ple-) adj. m., pl. copleșitori; f. sg. și pl. copleșitoare
6. [DOOM 2] copleșitor (co-ple-) adj. m., pl. copleșitori; f. sg. și pl. copleșitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL