1. [MDA2] copleșit2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: ~iți, ~e / E: copleși] 1 a Împovărat. 2 a Depășit. 3 a Întrecut. 4 a Încărcat. 5 a Biruit. 6 a (Fig) Sleit. 7 sm Arbore mai mic, care a fost împiedicat de ceilalți arbori din pădure să crească.
2. [MDA2] copleșit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: copleși] 1 Încercuire. 2 Biruință. 3-6 Copleșire (3-6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 Împovărare. 10 Inundare. 11 Emoționare. 12-13 Copleșire (12-13).
3. [Șăineanu, ed. VI] copleșit a. 1. inundat; 2. gârbovit, încovoiat.
4. [DEX '09] COPLEȘI, copleșesc, vb. IV. Tranz. A cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.
5. [MDA2] copleși [At: MARCOVICI, D. 461/8 / V: ~priși / Pzi: ~șesc / E: pbl ml complexire] 1 vt A cuprinde din toate părțile Si: a încercui, a năpădi. 2 vt A birui pe cineva. 3 vt A acoperi peste tot cu un lichid Si: a afunda, a cufunda, a îneca[1]. 4 vr A acoperi peste tot. 5 vr A se întinde peste ceva în toate părțile. 6 vt A umple peste măsură. 7 vt A împovăra. 8 vt A inunda. 9 vt A strivi sub o greutate, o forță, o mulțime prea mare. 10 vt (Fig) A încărca pe cineva cu daruri, laude etc. 11 vt A emoționa peste măsură. 12 vt A impresiona puternic. 13 (D. ființe) A înconjura din toate părțile Si: a cuprinde.
6. [MDA2] copriși v vz copleși
7. [CADE] COPLEȘI (-eșesc) vb. tr. 1 A strivi, a sdrobi pe cineva sau ceva prin greutatea sau mulțimea ce apasă asupră-i, a împovăra, a apăsa: cu toată pofta ce am de a te ~ sub un nemete de erudițiune (ODOB.); durerea ce-l copleșea (D.-ZAMF.) ¶ 2 A năpădi, a doborî: somnul îl copleși și căzu ca un mort (ISP.).
8. [DEX '98] COPLEȘI, copleșesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.
9. [DLRLC] COPLEȘI, copleșesc, vb. IV. Tranz. 1. (Subiectul este un abstract; cu privire la oameni) A năpădi, a birui, a doborî. Aceeași și iar aceeași atmosferă mă copleșea de întristare în casa noastră. SADOVEANU, N. F. 46. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său și-l copleși și pe el. SAHIA, N. 32. Se scuza că așa plînge mereu și nu se poate stăpîni de cînd au copleșit-o nevoile de nici noaptea nu mai are odihnă. REBREANU, R. I 103. Somnul îl copleși și căzu ca un mort. ISPIRESCU, L. 82. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile, a cuprinde. Turcii, sub vestitul Murat al II-lea, copleșiseră Orientul. BĂLCESCU, O. I 45. Nu știi, maică, ce-am pățit! Ori că Tudor mi-a sosit, Ori că hoți ne-a copleșit, Că în beci m-a-mpiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU, P. P. 674. ◊ (Despre plante) Buruienile au copleșit răsadurile. 2. A emoționa (peste măsură). Aveau prea multe de spus, evenimentul îi copleșea. CAMIL PETRESCU, N. 165.
10. [DLRM] COPLEȘI, copleșesc, vb. IV. Tranz. (Despre abstracte) A năpădi, a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură. ♦ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile; a cuprinde.
11. [Șăineanu, ed. VI] copleșì v. 1. a acoperi peste tot cu apă, a înneca; 2. a apăsa tare în jos, a strivi sub greutate sau mulțime: somnul l’a copleșit. [Albanez KAPLIS].
12. [Scriban] copleșésc v. tr. (d. o-pleșesc orĭ var. din cofleșesc? Cp. și cu alb. Gheg kaplis, dobor). Întrec, dobor, răpun, covîrșesc, înving pin număr, volum orĭ greutate: la Valea Albă Moldoveniĭ n’aŭ fost învinșĭ, ci copleșițĭ de mulțimea Turcilor.
13. [DOOM 3] copleși (a ~) (desp. co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșesc, 3 sg. copleșește, imperf. 1 copleșeam; conj. prez. 1 sg. să copleșesc, 3 să copleșească
14. [DOOM 2] copleși (a ~) (co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșesc, imperf. 3 sg. copleșea; conj. prez. 3 să copleșească
15. [IVO-III] copleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
16. [DER] copleși (copleșesc, – it), vb. – 1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, cf. cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf. Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de alb. kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der. copleșeală, s. f. (apărare); copleșitor, adj. (apăsător).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL