1. [DEX '09] COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.
2. [MDA2] copist, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: ~iști / E: fr copiste] 1 smf (În trecut) Funcționar inferior care redacta și copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.
3. [CADE] * COPIST sm. Cel ce copiază, care face copii, care transcrie manuscrise (🖼 1450) [fr.].
4. [DEX '98] COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.
5. [DLRLC] COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Mic funcționar care redacta și copia acte. Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris.
6. [DLRM] COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris. – Fr. copiste.
7. [DN] COPIST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].
8. [MDN '00] COPIST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)
9. [Șăineanu, ed. VI] copist m. cel ce copiază.
10. [Scriban] *copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.
11. [DOOM 3] copist s. m., pl. copiști
12. [DOOM 2] copist s. m., pl. copiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL