1. [DEX '09] COPILĂREȘTE adv. În felul copiilor1, ca un copil1. – Copil1 + suf. -ărește.
2. [MDA2] copilărește av [At: AMIRAS, ap. LET. III, 141/16 / E: copil1 + -ărește] 1 În felul copiilor (1). 2 Ca un copil (1).
3. [CADE] COPILĂREȘTE adv. Ca un copil [copilăresc].
4. [DLRLC] COPILĂREȘTE adv. în felul copiilor, ca un copil. Iar cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge-atunci o viață de durere. EMINESCU, O. I 120.
5. [DLRM] COPILĂREȘTE adv. În felul copiilor, ca un copil. – Din copil1 + suf. -(ăr)ește.
6. [Scriban] copilăréște adv. Ca copiiĭ.
7. [DEX '09] COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copil + suf. -ări.
8. [MDA2] copilăresc, ~ească [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: copil1 + -ăresc] 1 a Care aparține copilului1 (1). 2 a Specific copilului1 (1) Si: copilăros (3). 3 a Privitor la copil1 (1). 4 a Care provine de la copil1 (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.
9. [MDA2] copilări [At: NEGRUZZI, S. I, 245 / Pzi: ~resc / E: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 vr (D. oameni maturi) A face copilării (5). 3 vr (D. bătrâni) A se ramoli.
10. [CADE] COPILĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A-și petrece copilăria, a trăi viața de copil: s’a înhăitat cu vre-o cîțiva flăcăi cu cari copilăresc (I.-GH.). II. vb. refl. și intr. A deveni, a lucra, a gîndi, etc. ca un copil: omul cînd îmbătrînește, copilărește (ZNN.).
11. [DEX '98] COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.
12. [DLRLC] COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.
13. [DLRM] COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Din copilărie.
14. [Șăineanu, ed. VI] copilărì v. a-și petrece copilăria cu cineva.
15. [Scriban] 2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.
16. [DOOM 3] copilărește adv.
17. [DOOM 3] copilări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilăresc, 3 sg. copilărește, imperf. 1 copilăream; conj. prez. 1 sg. să copilăresc, 3 să copilărească
18. [DOOM 2] copilări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilăresc, imperf. 3 sg. copilărea; conj. prez. 3 să copilărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL