1. [MDA2] copaiță sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~țe / E: ns cf copaia] (Reg) Copală.
2. [GAER] copaiță Sensul acestui cuvînt este, după DA, „golomoz de scoarță de cireș uscată,... pe care o aprind flăcăii...” Pentru etimologie, DA trimite la copală „prăjină.... servind, în vii, ca opritoare”, pentru care trimite mai departe la copreală, „prăjină lungă”. Dar copaiță, după definiția dată, nu e prăjină. Cred că e în loc de vopaiță (variantă la opaiț, vezi DLR), cu disimilarea primei labiale; vezi alte exemple propuse în ER, p. 27.
3. [DAR] copaiță, s.f. sg. (reg.) scoarță de cireș uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paștilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL