1. [DEX '09] COOPTARE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor. – V. coopta.
2. [MDA2] cooptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: coopta] Alegere a unei persoane într-un colectiv Si: (înv) cooptațiune.
3. [DLRLC] COOPTARE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta; primirea cuiva într-o colectivitate prin voința membrilor. acelei colectivități. Cooptarea a noi membri în comitetul sindical.
4. [DLRM] COOPTARE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta.
5. [DN] COOPTARE s.f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința celorlalți membri ai acestora. [Pron. co-op-. / < coopta].
6. [DEX '09] COOPTA, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul membrilor acestuia. – Din fr. coopter, lat. cooptare.
7. [MDA2] coopta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr coopter, lat cooptare] A primi pe cineva într-un colectiv.
8. [MDA2] cooptațiune sf [At: DA ms / Pl: ~ni / E: fr cooptation, lat cooptatio] (Înv) Cooptare.
9. [CADE] * COOPTA (-tez) vb. tr. ⚚ A-și asocia un membru într’un consiliu de administrație al unei societăți, în afară de condițiunile obicinuite [fr.].
10. [DEX '98] COOPTA, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul acestuia. – Din fr. coopter, lat. cooptare.
11. [DLRLC] COOPTA, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv (birou de organizație, comitet etc.) prin voința membrilor acestuia.
12. [DLRM] COOPTA, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv prin voința membrilor acestuia. – Fr. coopter (lat. lit. cooptare).
13. [DN] COOPTA vb. I. tr. A alege, a primi pe cineva într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința membrilor acestuia. [Pron. co-op-. / < fr. coopter].
14. [MDN '00] COOPTA vb. tr. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voința membrilor acestuia. (< fr. coopter, lat. cooptare)
15. [Scriban] *cooptațiúne f. (lat. cooptátio, -ónis). Admitere extraordinară fără formalitățĭ într’un corp. – Și -áție și -áre.
16. [Scriban] *cooptéz v. tr. (lat. cooptare. V. optez). Admit pin cooptare: a coopta pe cineva într’o societate.
17. [DOOM 3] cooptare s. f., g.-d. art. cooptării; pl. cooptări
18. [DOOM 2] cooptare s. f., g.-d. art. cooptării; pl. cooptări
19. [DOOM 3] coopta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooptez, 3 cooptează; conj. prez. 1 sg. să cooptez, 3 să coopteze
20. [DOOM 2] coopta (a ~) vb., ind. prez. 3 cooptează
21. [MDO] coopta (o-o)
22. [IVO-III] cooptez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL