Definiție și ce înseamnă convolută

1. [DN] CONVOLUTĂ s.f. v. convolut.

2. [DEX '09] CONVOLUT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.

3. [DEX '09] CONVOLUT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.

4. [MDA2] convolut1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiași autor sau având aceeași tematică.

5. [MDA2] convolut2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~uți, ~e / E: fr convolute, lat convolutus] 1 (D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuși.

6. [DN] CONVOLUT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].

7. [DN] CONVOLUT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar avînd același autor sau cuprinzînd materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].

8. [MDN '00] CONVOLUT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)

9. [MDN '00] CONVOLUT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)

10. [DOOM 3] convolut2 s. n., pl. convoluturi

11. [DOOM 3] convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute

12. [DOOM 2] convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute

13. [DOOM 2] convolut2 s. n., pl. convoluturi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro