1. [DEX '09] CONVOLUT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
2. [DEX '09] CONVOLUT1, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.
3. [MDA2] convolut1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Konvolut] 1 Grup de scrieri catalogate separat în biblioteci sau arhive. 2 Volum cuprinzând mai multe lucrări ale aceluiași autor sau având aceeași tematică.
4. [MDA2] convolut2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~uți, ~e / E: fr convolute, lat convolutus] 1 (D. organe) Răsucit în formă de cornet. 2 Răsucit spre el însuși.
5. [DN] CONVOLUT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].
6. [DN] CONVOLUT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar avînd același autor sau cuprinzînd materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].
7. [MDN '00] CONVOLUT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)
8. [MDN '00] CONVOLUT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)
9. [DN] CONVOLUTĂ s.f. v. convolut.
10. [DOOM 3] convolut2 s. n., pl. convoluturi
11. [DOOM 3] convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute
12. [DOOM 2] convolut1 adj. m., pl. convoluți; f. convolută, pl. convolute
13. [DOOM 2] convolut2 s. n., pl. convoluturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL