1. [MDA2] convocat, ~ă a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 308/5/ Pl: ~ați, ~e / E: convocat] 1 (D. o persoană) Chemat la o adunare. 2 (D. o adunare) Întrunit.
2. [DEX '09] CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.
3. [MDA2] convoca vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convoc / E: fr convoquer, lat convocare] A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.
4. [CADE] * CONVOCA (-voc) vb. tr. A chema, a pofti la o adunare, la o întrunire; a da de știre, a porunci să se întrunească: ~ Camerele [lat.].
5. [DEX '98] CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.
6. [DLRLC] CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.
7. [DLRM] CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Fr. convoquer (lat. lit. convocare).
8. [DN] CONVOCA vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convoc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].
9. [MDN '00] CONVOCA vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)
10. [Șăineanu, ed. VI] convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.
11. [Scriban] *convóc, a -á v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.
12. [DOOM 3] convoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. convoc, 2 sg. convoci, 3 convoacă; conj. prez. 1 sg. să convoc, 3 să convoace; imper. 2 sg. afirm. convoacă
13. [DOOM 2] convoca (a ~) vb., ind. prez. 3 convoacă; conj. prez. 3 să convoace
14. [MDO] convoca (ind. prez. 3 sg. și pl. convoacă)
15. [IVO-III] convoc, -voacă 3, -voace 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL