1. [DEX '09] CONVINGĂTOR, -OARE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge; concludent. – Convinge + suf. -ător.
2. [MDA2] convingător, ~oare a [At: IORGA, L. 331 / Pl: ~i, ~oare / E: convinge + -(ă)tor] (D. fapte, argumente etc.) 1-2 Care convinge (1-2).
3. [CADE] * CONVINGĂTOR adj. verb. CONVINGE. Care e în stare să convingă ¶ ¶ C. NECONVINGĂTOR.
4. [DEX '98] CONVINGĂTOR, -OARE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. -ător.
5. [DLRLC] CONVINGĂTOR, -OARE, convingători, -oare, adj. (Despre lucruri, argumente și, rar, despre persoane) Care are posibilitatea de a convinge. Îi vorbea cu un aer convingător. DUMITRIU, B. F. 145.
6. [DLRM] CONVINGĂTOR, -OARE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Din conving (prez. ind. al lui convinge) + suf. -(ă)tor.
7. [DN] CONVINGĂTOR, -OARE adj. Care convinge, concludent. [< convinge + -(ă)tor].
8. [MDN '00] CONVINGĂTOR, -OARE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor)
9. [Șăineanu, ed. VI] convingător a. propriu a convinge.
10. [DOOM 3] convingător adj. m., pl. convingători; f. sg. și pl. convingătoare
11. [DOOM 2] convingător adj. m., pl. convingători; f. sg. și pl. convingătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL