1. [DEX '09] CONVINGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = în mod ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
2. [MDA2] convingere sf [At: IBRĂILEANU, ap. DA ms / E: convinge] 1 Determinare a cuiva de a recunoaște, prin argumente și dovezi, veridicitatea unui lucru. 2 Părere fermă asupra unui lucru Si: certitudine, încredințare. 3 (Îlav) Cu ~ În mod ferm Si: hotărât, răspicat. 4 (Îlav) Fără ~ Nehotărât. 5 (Îal) Fără entuziasm.
3. [CADE] * CONVINGERE sf. 1 Faptul de a (se) convinge ¶ 2 Necesitatea de a recunoaște adevărul asupra unui fapt ¶ 3 Încredințare ¶ 4 Dovadă netăgăduită, sigură.
4. [DEX '98] CONVINGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
5. [DLRLC] CONVINGERE, convingeri, s. f. 1. Acțiunea de a convinge, de a determina pe cineva să adopte o părere, să creadă în justețea unui lucru. Metoda de comandă nu poate înlocui niciodată metoda de convingere. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Numai pe calea convingerii prin fapte vom putea să-l atragem pe țăranul mijlocaș pe drumul socialismului. REZ. HOT. I 96. 2. Părere fermă asupra unui lucru. V. credință, certitudine. Numai convingerea adîncă a țărănimii despre marile avantaje ale gospodăriei colective poate servi drept bază pentru crearea unor gospodării colective cu adevărat trainice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. Baza pentru transformarea socialistă a agriculturii trebuie să fie numai convingerea adîncă a țărănimii muncitoare despre avantajele gospodăriei colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 74. Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată. IONESCU-RION, C. 127. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărît, răspicat. Fără convingere = a) în chip vag, nehotărît. Îi răspunse fără convingere că-și va termina lucrarea; b) fără entuziasm, fără tragere de inimă. Lucrează fără convingere.
6. [DLRM] CONVINGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♦ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărît, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărît; fără entuziasm, fără tragere de inimă.
7. [DN] CONVINGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].
8. [MDN '00] CONVINGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)
9. [Șăineanu, ed. VI] convingere f. 1. fapta de a convinge; 2. convicțiune.
10. [Scriban] *convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.
11. [DEX '09] CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).
12. [MDA2] convinge [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: conving / E: lat convincere după învinge] 1 vt A determina pe cineva, prin dovezi și argumente, să adopte o părere. 2 vt A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru. 3 vr A se încredința de ceva. 4 vr A ajunge la recunoașterea unui adevăr. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru.
13. [CADE] * CONVINGĂTOR adj. verb. CONVINGE. Care e în stare să convingă ¶ ¶ C. NECONVINGĂTOR.
14. [CADE] * CONVINGE (-ving) I. vb. tr. 1 A aduce pe cineva, prin raționament, prin dovezi sigure, să recunoască adevărul unui lucru, asupra unui fapt ¶ 2 A îndupleca. II. vb. refl. A se încredința, a se pătrunde de adevărul unui lucru [lat.].
15. [CADE] * CONVINS adj. 1 p. CONVINGE ¶ 2 Încredințat ¶ ¶ C. NECONVINS.
16. [DLRLC] CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. (Construit cu prep. «de», «despre» sau cu o propoziție completivă introdusă prin «că» sau «să») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de dovezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. ◊ Refl. A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perf. s. convinsei, part. convins.
17. [DLRM] CONVINGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe baza de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Lat. lit. convincere (după învinge).
18. [DN] CONVINGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. conving, perf. s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].
19. [MDN '00] CONVINGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere)
20. [Șăineanu, ed. VI] convinge v. 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru.
21. [Scriban] *convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez.
22. [DOOM 3] convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri
23. [DOOM 2] convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri
24. [DOOM 3] convinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conving, 3 sg. convinge, perf. s. 1 sg. convinsei, 1 pl. convinserăm, m.m.c.p. 1 pl. convinseserăm; conj. prez. 1 sg. să conving, 3 sg. să convingă; ger. convingând; part. convins
25. [DOOM 2] convinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conving, perf. s. 3 sg. convinse; part. convins
26. [DER] convinge (conving, convins), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge. – Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL