1. [MDA2] convict sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.
2. [DER] convict (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv.
3. [DAR] convict, convicte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi).
4. [DRAM 2021] convíct, convicte, s.n. (înv.) Internat, cămin pentru elevi; alumneu: „…convictul a fost înființat pentru întreținerea elevilor ce frecventau cursurile preparandiale și intenționau să devină dascăli…” (Câmpeanu, 2016: 15). – Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX) (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL