Definiție și ce înseamnă conversațiune

1. [DEX '09] CONVERSAȚIUNE s. f. v. conversație.

2. [MDA2] conversațiune sf vz conversație

3. [CADE] * CONVERSAȚIUNE, * CONVERSAȚIE sf. 1 Faptul de a conversa, convorbire; a schimba ~a, a schimba vorba, subiectul de convorbire ¶ 2 Felul, modul de a conversa [fr.].

4. [DLRM] CONVERSAȚIUNE s. f. v. conversatie.

5. [DN] CONVERSAȚIUNE s.f. v. conversație.

6. [Șăineanu, ed. VI] conversați(un)e f. 1. convorbire familiară; 2. arta sau modul de a conversa.

7. [Scriban] *conversațiúne f. (lat. conversátio, -ónis, intimitate, frecŭență). Acțiunea de a conversa, convorbire. Ceĭa ce s’a conversat: o conversațiune interesantă. – Ob. -áție. Fals -rzáție (după germ.). V. taĭfas.

8. [DEX '09] CONVERSAȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [Var.: (înv.) conversațiune s. f.] – Din fr. conversation, lat. conversatio, -onis.

9. [MDA2] conversație sf [At: (a. 1825) BV III, 466 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conversation, lat conversatio, -onis] 1 Discuție. 2 (Rar) Fel de a vorbi.

10. [DLRLC] CONVERSAȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. Ar vrea să i se aducă biletele, nu să i se facă conversație. DUMITRIU, B. F. 75. După cele obicinuite întrebări și răspunsuri, conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ◊ Fel de a vorbi, de a discuta. Avea o voce muzicală și conversația elegantă. BART, E. 106. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conversațiune (GHICA, S. 249) s. f.

11. [DLRM] CONVERSAȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. Avea. . . conversația eleganță (BART). [Var.: (înv.) conversațiune s. f.] – Fr. conversation (lat. lit. conversatio, -onis).

12. [DN] CONVERSAȚIE s.f. Discuție, convorbire. [Gen. -iei, var. conversațiune s.f. / cf. fr. conversation, lat. conversatio – frecventare].

13. [MDN '00] CONVERSAȚIE s. f. discuție, convorbire. (< fr. conversation, lat. conversatio)

14. [DOOM 3] conversație (desp. -ți-e) s. f., art. conversația (desp. -ți-a), g.-d. art. conversației; pl. conversații, art. conversațiile (desp. -ți-i-)

15. [DOOM 2] conversație (-ți-e) s. f., art. conversația (-ți-a), g.-d. art. conversației; pl. conversații, art. conversațiile (-ți-i-)

16. [MDO] conversație

17. [IVO-III] conversație.

18. [DTL] CONVERSAȚIE s. f. (cf. fr. conversation, lat. conversatio): în sintagma limbaj de conversație (v. limbaj).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] *ginístră f. și -ístru m. Cuvinte fabricate de botaniștiĭ din Ardeal d. germ. […]
1. [DEX '09] GINI, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. […]
1. [Argou] ginitor, ginitori s. m. 1. lucrător al unui serviciu de filaj. 2. (intl.) […]
1. [MDA2] ginkgo[1] sm [At: DN3 / E: fr ginkgo] (Bot) Arbore străvechi originar din […]
1. [MDN '00] GINODIOIC, -Ă adj. (despre plante) care produce numai flori femele sau hermafrodite […]
1. [MDN '00] GINOFILIE s. f. 1. transformare a elementelor carpelare în frunze obișnuite. 2. […]
1. [MDN '00] GINOFITE s. f. pl. (bot.) exemplare femele din generația sexuată. (< fr. […]
1. [MDN '00] GINOFITE s. f. pl. (bot.) exemplare femele din generația sexuată. (< fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro