1. [DEX '09] CONVENȚIUNE s. f. v. convenție.
2. [MDA2] convențiune sf vz convenție
3. [CADE] * CONVENȚIUNE, CONVENȚIE sf. 1 Învoială, înțelegere între două sau mai multe persoane: ~ verbală, scrisă ¶ 2 Ceea ce oamenii au convenit între ei cu privire la felul de a fi, de a se purta, de a se exprima, etc.: convențiunile sociale; O convenție e totul; ce e azi, mîne-i minciună (EMIN.) ¶ 3 🔷 🎭 Înțelegere tacită de a admite unele ficțiuni sau proceduri: pictura, teatrul oferă multe convențiuni ¶ 4 De ~, loc. adv. Care este admis, dar care nu este real: totul e studiat și de convenție în această fire de om viclean (VLAH.) [fr.].
4. [DLRM] CONVENȚIUNE s. f. v. convenție.
5. [DN] CONVENȚIUNE s.f. 1. convenție. 2. Adunare legislativă în timpul revoluției burgheze din Franța. [Pron. -ți-u-. / < fr. convention].
6. [Șăineanu, ed. VI] convenți(un)e f. 1. învoială între două sau mai multe persoane; 2. pact între două State: convențiune de comerț; 3. clauzele, condițiunile unui act. V. Nume proprii.
7. [Șăineanu, ed. VI] Convențiune f. Convențiunea națională, adunarea reprezentativă a revoluțiunii franceze, care condamnă pe Ludovic XVI, proclamă republica și rezistă victorios Europei coalizate (1792-1795); Convențiunea dela Balta-Liman, între Rusia și Turcia, după care se numiră Domni pe 7 ani (1849); Convențiunea dela Paris (1858), între Turcia și celelalte Puterii prevăzu unirea administrativă a Principatelor Române, completată de Statutul decretat în 1864 de Cuza. Convențiunea dela Paris formă legea fundamentală a Țării până la promulgarea Constituțiunii în 1866.
8. [Scriban] *convențiúne f. (lat. convéntio, -ónis. V. in-vențiune). Acord, pact, învoĭală: convențiune socială (mic tractat). De convențiune, convențional: limbaj de convențiune. – Și -énție.
9. [DEX '09] CONVENȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaționale. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convențiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis.
10. [MDA2] convenție sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr convention, lat conventio, -onis] 1 Învoială. 2 (Spc) Acord între două sau mai multe state, instituții, persoane, pe probleme de ordin politic, juridic, militar etc. 3 (Jur) Contract. 4 Tratat internațional. 5 (În artă) înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 6 (Lpl) Obicei. 7 (Îf -iune) Adunare legislativă din timpul Revoluției franceze (1789-1799).
11. [DLRLC] CONVENȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite probleme sau obiective de realizat. Republica Populară Romînă a semnat o convenție comercială cu Republica Populară Ungară. ▭ Diplomaticul romînesc va cuprinde deosebite acte cruficiale autentice... tratate, convenții și alte scrieri cu interes istoric. BĂLCESCU, O. 1 54. ♦ înțelegere între instituții privitoare la anumite probleme sau obiective comune. Convenție pentru livrare de materiale. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane asupra unui lucru; învoială. Socoți c-ai descoperit aici convenție cu bandiții? SADOVEANU, P. M. 118. Cerînd actul convenției... îl rupse. NEGRUZZI, S. II 146. 2. (Numai la pl.) Deprinderi păstrate prin tradiție. Strîmtorat în convențiile teatrale, în monologuri... [Caragiale] varsă toate observațiile atît de fine, atît de exacte, în paranteze. GHEREA, ST. CR. 358. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) convențiune (GHEREA, ST. CR. II 248, GHICA, S. 226) s. f.
12. [DLRM] CONVENȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere între două sau mai multe state, instituții sau persoane, cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convențiune s. f.] – Fr. convention (lat. lit. conventio, -onis).
13. [DN] CONVENȚIE s.f. 1. Înțelegere, învoială. ♦ Acord, pact între două sau mai multe state, instituții etc. privind probleme cu caracter economic, juridic, tehnic, militar etc. ♦ (Arte) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Gen. -iei, var. convențiune (1) s.f. [în DN]. / cf. fr. convention, lat. conventio].
14. [MDN '00] CONVENȚIE s. f. 1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaționale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție. 4. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio)
15. [DOOM 3] convenție (desp. -ți-e) s. f., art. convenția (desp. -ți-a), g.-d. art. convenției; pl. convenții, art. convențiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] convenție (-ți-e) s. f., art. convenția (-ți-a), g.-d. art. convenției; pl. convenții, art. convențiile (-ți-i-)
17. [MDO] convenție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL