1. [DEX '09] CONVENIENȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.
2. [MDA2] conveniență [At: LM / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr convenance, it convenienza] sf 1 (Mpl) Regulă de purtare impusă de o anumită societate. 2 a (Îla) De ~ Făcut numai pentru a respecta anumite cerințe sociale sau interese. 3 a (Îs) Căsătorie de ~ Căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale. 4 sf Potrivire.
3. [CADE] * CONVENIENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Potrivire, conformitate ¶ 2 Bună cuviință ¶ ¶ C. INCONVENIENȚĂ [fr.].
4. [DLRLC] CONVENIENȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Ansamblul regulilor de purtare impuse de o anumită societate (în special cea feudală și burgheză). V. politețe. Pentru ce, adică, mi-aș gîtui eu îmboldirile propriei mele firi, turnîndu-le în tipand sucit și îngust al «conveniențelor» meșteșugite? HOGAȘ, M. N. 233. Vă adresez o cerere care nu e poate tocmai la locul ei și în armonie cu conveniențele sociale. MACEDONSKI, O. II 420. ◊ (În societatea burgheză) Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seamă numai de condițiile materiale și familiale. – Pronunțat: -ni-en-.
5. [DLRM] CONVENIENȚĂ, convenițe, s. f. Regulă de purtare împusă de o anumită societate, în special de cea feudală și de cea capitalistă. ♦ Căsătorie de conveniță = căsătorie la care se ține seamă numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Fr. convenance (it. convenienza).
6. [DN] CONVENIENȚĂ s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită societate. ◊ De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă. [Pron. -ni-en-, gen. -ței. / cf. it. convenienza, fr. convenance].
7. [MDN '00] CONVENIENȚĂ s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanță. ♦ de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă. (< it. convenienza)
8. [Șăineanu, ed. VI] conveniență f. 1. raport, conformitate; 2. pl. bunacuviință socială.
9. [Scriban] *conveniénță f., pl. e (lat. convenientia, fr. convenance. V. pro-veniență). Conformitate, potrivire: conveniență de caracter. Cuviință, decență: conveniența socială (saŭ conveniențele sociale). Căsătorie de conveniență, aceĭa la care-s luate în considerațiune nobleța orĭ averea orĭ cultura în locu dragosteĭ reciproce.
10. [MDA2] convenanță sf vz conveniență
11. [MDA2] convenință sf vz conveniență
12. [DOOM 3] conveniență (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. convenienței; pl. conveniențe
13. [DOOM 2] conveniență (-ni-en-) s. f., g.-d. art. convenienței; pl. conveniențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL