1. [DEX '09] CONVALESCENT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.
2. [MDA2] convalescent, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: ~nți, ~e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescență.
3. [CADE] * CONVALESCENT adj. și sm. 🩺 Cel ce se scoală după boală, care se întremează, care este pe cale de a se însănătoși [fr.].
4. [DLRLC] CONVALESCENT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. Întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.
5. [DLRM] CONVALESCENT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Fr. convalescent (lat. lit. convalescens, -ntis).
6. [DN] CONVALESCENT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].
7. [MDN '00] CONVALESCENT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)
8. [Șăineanu, ed. VI] convalescent a. care se scoală dintr’o boală.
9. [Scriban] *convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).
10. [DOOM 3] convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenți; adj. f., s. f. convalescentă, pl. convalescente
11. [DOOM 2] convalescent adj. m., s. m., pl. convalescenți; adj. f., s. f. convalescentă, pl. convalescente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL