1. [DEX '09] CONTRĂ, contre, s. f. Lovitură promptă de răspuns a unui sportiv la un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre.
2. [MDA2] contră sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr contre] 1 (Spt) Lovitură de răspuns promptă la box, lupte, judo etc. după un atac lansat de adversar.
3. [CADE] * CONTRĂ sf. Ⓟ Ceartă, împotrivire: s’a luat la ~, și de mîhnire s’a ’mbolnăvit (DLVR.) [contra; 👉 CONDRĂ].
4. [DEX '98] CONTRĂ, contre, s. f. Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre.
5. [DLRLC] CONTRĂ prep. v. contra.
6. [DN] CONTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acțiunea de a contra la bridge. [< fr. contra].
7. [MDN '00] CONTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ◊ acțiunea de a contra la bridge. (< fr. contre)
8. [DEX '09] CONTRA3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.
9. [DEX '09] CONTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.
10. [MDA2] condra pp, av vz contra2
11. [MDA2] condră av, pp vz contra2
12. [MDA2] condrî av, pp vz contra2
13. [MDA2] contra3 vt [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / Pzi: ~rez / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3 (La bridge) A cere o amendă dublă Si: a se opune.
14. [MDA2] contra2 [At: P. MAIOR, IST. 271/3 / V: coantra, condra, condră, condri / E: lat contra] 1 pp În schimbul. 2 pp În direcția opusă. 3 pp Împotriva. 4 pp (Îlav) Din ~ sau ~tră Dimpotrivă. 5 pp (Îe) Pro și ~ Pentru și împotriva. 6 pp (Îe) A sta (în) ~ sau de ~tră sau a pune sau (a se lua) în ~ sau (de ~tră) A se împotrivi. 7 pp (Îe) A fi sau a se lua (în) ~ cu cineva A fi în dezacord cu cineva. 8 pp (Îe) Om de ~tră Om care caută ceartă. 9 av Împotrivă. 10 av Cu totul altfel.
15. [CADE] CONDRĂ (pl. -re) sf. Mold. Ceartă, sfadă, neînțelegere [contra].
16. [CADE] * CONTRA (-trez) vb. tr. 1 A contrazice ¶ 2 ♠️ La jocul de bridge: a se opune, a cere o amendă dublă pentru jucătorul care nu-și îndeplinește contractul [fr.].
17. [CADE] * CONTRA, ÎN CONTRA I. prep. Împotriva: ~ mea; în ~ voinței mele. II. adv. Împotriva cuiva: cinci au votat pentru și trei ~; din ~, din potrivă, cu totul altfel [lat.].
18. [DLRLC] CONTRA2 prep. 1. (Construit cu genitivul adesea precedat de prep. «în») împotriva (cuiva sau a ceva). Se îndreaptă contra vîntului. ◊ (Eliptic) Trebuie să iei atitudine, pentru sau contra. ◊ (Arătînd ostilitate) Ești contra mea, Haralambie. SAHIA, N. 104. Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ (Adverbial) Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții. COȘBUC, P. I 428. ◊ Loc- adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă, cu totul altfel. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. De atunci n-am mai făcut nici un progres în această artă; ba chiar aș putea zice din contră! ODOBESCU, S. III 21. 2. În schimbul (altei valori). Biletele de teatru se vînd contra cost. – Formă gramaticală: (în locuțiune) contră.
19. [DLRM] CONTRA2 prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♦ (Adverbial) Cine-i contra, să-l vedem (COȘBUC). ♦ Loc. adv. Din contra (sau contra) = dimpotrivă; cu totul altfel. 2. În schimbul (altei valori). [Formă gramaticală: (în expr.) contră] – Fr. contre (lat. it. contra).
20. [DN] CONTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].
21. [DN] CONTRA vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].
22. [MDN '00] CONTRA2 I. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). ♦ din ~ = dimpotrivă. 2. în schimbul (altei valori). II. adv. împotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra, fr. contre)
23. [MDN '00] CONTRA3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)
24. [Șăineanu, ed. VI] contra prep. 1. în direcțiune opusă, față în față: în contra curentului; 2. fig. a se lua în contra cu cineva; 3. ceea ce-i opus: pro și contra; din contra, cu totul altfel.
25. [Scriban] *cóntra, prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de în potrivă, care cere genitivu). În direcțiune contrară, față în față cu: contra vîntuluĭ, contra mea. Fig. Dușmănește: a vorbi, a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ, a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). – Și în contra după în potrivă): în contra tuturor. În Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se încontra, a se pune în contrazicere, a-ĭ face opozițiune. – Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis că va veni. – Din contra! A zis că nu va veni!
26. [DOOM 3] contră s. f., g.-d. art. contrei; pl. contre
27. [DOOM 2] contră s. f., g.-d. art. contrei; pl. contre
28. [DOOM 3] contra3 prep. (~ cronometru, ~ cost, ~ curentului, ~ vaccinare)
29. [DOOM 3] contra1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrez, 3 contrează; conj. prez. 1 sg. să contrez, 3 să contreze
30. [DOOM 2] contra1 prep., adv.
31. [DOOM 2] contra2 (a ~) vb., ind. prez. 3 contrează
32. [DER] contra prep., adv. – Împotrivă. – Mr. contra, contră. Lat. contra (sec. XIX); în mr., din it. A ajuns aproape popular, mai ales în expresia curentă în contra sau a face contra „a se opune, a se împotrivi”. A intrat în compunerea a numeroși termeni neol., ca contraatac, contrabalansa, contrabaterie, etc. În anumite cazuri se combină și cu cuvinte autentic rom., cf. contragreutate, s. f., după fr. contrepoids; contraotravă, s. f., ca fr. contrepoison, etc. Este dublet al lui condra, interj., termen al jucătorilor de cărți, din ngr. ϰόντρα (Graur, BL, VI, 142; Gáldi 167), și al lui condră, s. f. (Mold., ceartă, gîlceavă), de aceeași origine. – Der. condra, vb. refl. (Mold., a se certa); contra, vb. (la jocul de bridge, a face contra), din fr. contrer; încontra, vb. (pop., a înfrunta, a se opune).
33. [DTM] contra (cuv. it., „împotriva”) 1. Abreviere pentru contratenor*. 2. C. desemnează, începând din sec. 16, contraoctava*. 3. În componența unui cuvânt, c. desemnează tipul cel mai grav de voce (ex. contralto*) sau al unui instr. (ex. contrabas*, contrafagot*).
34. [DE] BELLUM OMNIUM CONTRA OMNES (lat.) războiul tuturor contra tuturor – Hobbes, „Leviathan”, I, 4. În concepția autorului, stare caracteristică omenirii pe treptele primitive.
35. [Argou] contră, contre s. f. (glum.) mișcarea șoldurilor unei femei în timpul actului sexual.
36. [Argou] a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual)
37. [Argou] a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.
38. [Argou] a și-o da contra cost expr. a se prostitua.
39. [Argou] a trage o contră (cuiva) expr. a păcăli (pe cineva), a înșela cu tupeu (pe cineva).
40. [Argou] contra, contrez v. t. (d. femei) a mișca din șolduri în timpul unui act sexual.
41. [Argou] Gică Contra s. (iron.) epitet atribuit unei persoane care adoptă întotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majorității.
42. [CECC] Bellum omnium contra omnes (lat. „Războiul tuturor contra tuturor”) – Expresia se găsește în cap. XII din partea întîi a lucrării filozotului englez Thomas Hobbes, apărută în 1642, intitulată De cive (scrisă în latinește) și o mai întîlnim în altă carte a sa: Leviathan apărută în 1651 (partea I, cap. XIII-XIV). Hobbes folosește această expresie, referindu-se la vremurile străvechi cînd omul era în continuu război cu semenul său. Karl Marx, caracterizîndu-l pe poetul roman Lucrețiu, spune că în opera acestuia „în locul figurilor senine, puternice…, ale lui Homer găsim eroi solizi, înarmați pînă-n dinți, lipsiți de orice altă calitate; războiul omnium contra omnes (tuturor contra tuturora), forma rigidă a existenței pentru sine...” (v. Marx și Engels, Despre artă și literatură). FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL