1. [DEX '09] CONTRAS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.
2. [MDA2] contras, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ași, ~e / E: contrage] (Lin; d. vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică.
3. [DLRM] CONTRAS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale) Contopit într-o singură vocală sau într-un diftong. – V. contrage.
4. [DN] CONTRAS, -Ă adj. (Despre două vocale) Contopit într-o singură vocală sau într-un diftong. [Pl. -ași, -ase. / < contrage].
5. [MDN '00] CONTRAS1, -Ă adj. (despre două vocale) redus la o singură vocală sau diftong. (< contrage)
6. [MDN '00] CONTRAS2 adj., s. m. luptător anticomunist de gherilă din America Latină. (< sp. contras)
7. [DCR2] contras s., adj. (cuv. sp.) Luptători anticomuniști de gherilă din America Latină ◊ „O grupare a forțelor contras [din Nicaragua] din nordul țării [...]” Meridian 23 VIII 93 p. 9 (cf. it. contras; DPN 1983)
8. [DEX '09] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).
9. [MDA2] contrage vr [At: DA / Pzi: contrag / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).
10. [CADE] * CONTRAGE (-ag) I. vb. tr. = CONTRACTA I. 3. II, vb. refl. = CONTRACTA II. 2 ¶ 3 ¶ 4 [lat. contrahĕre, refăcut după trage].
11. [DEX '98] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).
12. [DLRLC] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).
13. [DLRM] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Lat. lit. contrahere (după trage).
14. [DN] CONTRAGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strînge. [P.i. contrag. / < lat. contrahere, după trage].
15. [MDN '00] CONTRAGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)
16. [DOOM 3] contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 3 sg. contrage, imperf. 1 contrăgeam; perf. s. 1 sg. contrăsei, 1 pl. contraserăm, m.m.c.p. 1 pl. contrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să contrag, 3 să contragă; ger. contrăgând; part. contras
17. [DOOM 2] contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 1 pl. contragem, imperf. 3 sg. contrăgea; ger. contrăgând; part. contras
18. [DRAM 2021] contráș, contrași, s.m. Dușman. ■ (onom.) Contraș, nume de familie în jud. Maram. – Din contra „opus; împotriva” + suf. -aș.
19. [DRAM 2015] contraș, contrași, s.m. – Dușman (Faiciuc, 2008). ♦ (onom.) Contraș, nume de familie (51 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din contra „opus; împotriva” (cf. lat. contra) + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL