1. [DEX '09] CONTRARECEPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).
2. [MDA2] contrarecepție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: contra3 + recepție după fr contre-réception] Recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior.
3. [DN] CONTRARECEPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].
4. [MDN '00] CONTRARECEPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)
5. [DOOM 3] contrarecepție (desp. -ți-e) s. f., art. contrarecepția (desp. -ți-a), g.-d. art. contrarecepției; pl. contrarecepții, art. contrarecepțiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] contrarecepție (-ți-e) s. f., art. contrarecepția (-ți-a), g.-d. art. contrarecepției; pl. contrarecepții, art. contrarecepțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL