1. [DEX '09] CONTRALTO s. n. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto.
2. [MDA2] contralto sni [At: TEODOREANU, M. II, 131 / E: it contralto] Voce feminină cu registrul cel mai grav, cuprinzând aproximativ două octave.
3. [CADE] * CONTRALTO sbst. 🎼 1 Voce (de copil sau de femeie) mai puternică și mai gravă decît vocea de alto ¶ 2 Persoana care cîntă cu această voce [it.].
4. [DEX '98] CONTRALTO, s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto.
5. [DLRLC] CONTRALTO s. n. invar. Voce feminină cu registru cel mai grav.
6. [DLRM] CONTRALTO s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. – It. contralto.
7. [DN] CONTRALTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it. contralto].
8. [MDN '00] CONTRALTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto)
9. [Șăineanu, ed. VI] contralto m. cea mai gravă dintre vocile femeiești.
10. [Scriban] *contrálto n. (cuv. it.). Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și alto.
11. [MDA2] contraalt, ~ă sn, a vz contralto
12. [DOOM 3] contralto (voce feminină) s. n.
13. [DOOM 2] !contralto (voce) (con-tral-) s. n.
14. [MDO] contralto
15. [DTM] contralto (cuv. it., < contra* + alto*; fr. haute-contre) 1. Vocea (1) feminină cea mai gravă cu o extensie ce merge de la mi la sol2. Diferența față de mezzosoprană* este incertă și ține mai mult de timbru* decât de registru (1). Folosită în lit. de oratorii* (Händel) și operă* (Verdi, Wagner, R. Strauss etc.). Denumirea derivă din divizarea tenorului (2) în altus și bassus în sec. 15, o dată cu trecerea de la polif. pe 3 la cea pe 4 voci (2); era cea mai înaltă voce bărbătească, cântată în falset*. V. alto. 2. Flaut c., variantă a flautului*, corespunzătoare registrului vocii de c. 3. Instr. de coarde din familia violinei* construit de J.B. Vuillaume (1855). Nu s-a impus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL