1. [DEX '09] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).
2. [MDA2] contrage vr [At: DA / Pzi: contrag / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).
3. [CADE] * CONTRAGE (-ag) I. vb. tr. = CONTRACTA I. 3. II, vb. refl. = CONTRACTA II. 2 ¶ 3 ¶ 4 [lat. contrahĕre, refăcut după trage].
4. [DEX '98] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).
5. [DLRLC] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).
6. [DLRM] CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Lat. lit. contrahere (după trage).
7. [DN] CONTRAGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strînge. [P.i. contrag. / < lat. contrahere, după trage].
8. [MDN '00] CONTRAGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)
9. [DOOM 3] contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 3 sg. contrage, imperf. 1 contrăgeam; perf. s. 1 sg. contrăsei, 1 pl. contraserăm, m.m.c.p. 1 pl. contrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să contrag, 3 să contragă; ger. contrăgând; part. contras
10. [DOOM 2] contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 1 pl. contragem, imperf. 3 sg. contrăgea; ger. contrăgând; part. contras
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL