1. [DEX '09] CONTRAFĂCUT, -Ă, contrafăcuți, -te, adj. Falsificat, reprodus fraudulos; artificial. – V. contraface.
2. [MDA2] contrafăcut, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~uți, ~e / E: contraface] 1 Falsificat. 2 Artificial.
3. [DEX '09] CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
4. [MDA2] contraface vt [At: MDA ms / Pzi: contrafac / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.
5. [CADE] * CONTRAFACE (-fac) vb. tr. 1 A imita fără drept ceea ce a făcut altul, ceea ce de fapt aprține altuia ¶ 2 A falsifica prin imitație: ~ semnătura cuiva [contra + face, după fr. contrefaire].
6. [DLRLC] CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.
7. [DLRM] CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce, cu scop fraudulos, un document, un obiect etc.; a falsifica. – Din contra1- + face (după fr. contrefaire).
8. [DN] CONTRAFACE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafac. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
9. [MDN '00] CONTRAFACE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
10. [Șăineanu, ed. VI] contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.
11. [Scriban] *contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură.
12. [DOOM 3] contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 3 sg. contraface, imperf. 1 contrafăceam, perf. s. 1 sg. contrafăcui, m.m.c.p. 1 pl. contrafăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să contrafac, 3 să contrafacă; imper. 2 sg. afirm. contrafă; ger. contrafăcând; part. contrafăcut
13. [DOOM 2] contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 1 pl. contrafacem, 2 pl. contrafaceți; imper. contrafă, neg. nu contraface; part. contrafăcut
14. [IVO-III] contrafac.
15. [DER] contraface (contrafac, contrafăcut), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL