1. [DEX '09] CONTRADICTORIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ◊ Loc. adj. și adv. În contradictoriu = (care este) în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contradictoire.
2. [MDA2] contradictoriu, ~ie a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 53 / V: contradictor / Pl: ~ii / E: fr contradictoire] 1 (D. fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele. 2 (D. fenomene, idei, tendințe) Care se exclud reciproc. 3 (D. fenomene, idei, tendințe) Care sunt incompatibile unul cu altul. 4 (Jur; d. o judecată) Care se face în prezența părților. 5 (Îe) A judeca în ~ A judeca după ce amândouă părțile din proces au fost ascultate. 6 (Îe) A discuta în ~ A discuta pe față, fiecare susținând un punct de vedere opus celuilalt. 7-8 (Îljv) În ~ (Care este) în contradicție cu ceva sau cu cineva.
3. [CADE] * CONTRADICTORIU 1 adj. Care se contrazic(e), care se bat cap în cap ¶ 2 ⚖️ Judecată contradictorie, judecată făcută după ascultarea amînduror părților, făcută după ce s’au pus împricinații față în față [fr.].
4. [DLRLC] CONTRADICTORIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre două sau mai multe fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele, care sînt incompatibile. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. Asachi apare ca o colecție de tendințe contradictorii. IBRĂILEANU, SP. CR. 53. ◊ Loc. adj. și adv. În contradictoriu = (care este) în opoziție de idei cu ceva. S-au născut discuții în contradictoriu pentru lămurirea problemelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165,6/2. De-aș fi discutai cu moșneagul în contradictoriu; mă temeam să nu mă rămînă. HOGAȘ, M. N. 199.
5. [DLRM] CONTRADICTORIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre două sau mai multe fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele, care sînt incompatibile. ♦ Loc. adj. și adv. În contradictoriu = (care este) în opoziție de idei cu ceva. – Fr. contradictoire (lat. lit. contradictor).
6. [DN] CONTRADICTORIU, -IE adj. (Despre idei, tendințe, fenomene) Care se contrazice cu altul, care este incompatibil; contradicțional. ◊ În contradictoriu = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. [Pron. -riu. / < lat. contradictor, cf. fr. contradictoire].
7. [MDN '00] CONTRADICTORIU, -IE adj. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. ♦ în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius)
8. [Șăineanu, ed. VI] contradictoriu a. ce implică contradicțiune: judecată contradictorie, cea tăcută în prezența părților, în opozițiune cu cea dată în lipsă.
9. [Scriban] *contradictóriŭ, -ie adj. (lat. contradictorius). Care arată o contrazicere: propozițiunĭ contradictoriĭ. Jur. Făcut în prezența părților interesate: judecată contradictorie.
10. [DOOM 3] +contradictoriu (în ~) [riu pron. rĭu] loc. adj., loc. adv. (discuție ~, a discuta ~)
11. [DOOM 3] contradictoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. contradictorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. contradictorii
12. [DOOM 2] contradictoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. contradictorie (-ri-e); pl. m. și f. contradictorii
13. [MDO] contradictoriu
14. [IVO-III] contradictoriu, -rie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL