1. [DEX '09] CONTIGUITATE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
2. [MDA2] contiguitate sf [At: DA ms / P: ~gu-i~ / E: fr contiguité] (Liv) 1 Stare a două lucruri contigue. 2 Vecinătate spațială.
3. [CADE] * CONTIGUITATE sf. Atingerea a două lucruri între ele [fr.].
4. [DLRLC] CONTIGUITATE s. f. (Franțuzism rar) Însușirea de a fi contiguu, starea în care se găsesc două lucruri contigue. – Pronunțat: -gu-i-.
5. [DLRM] CONTIGUITATE s. f. (Franțuzism) Însușirea de a fi contiguu, starea în care se găsesc două lucruri contigue. [Pr.: -gu-i-] – După fr. contiguïtè.
6. [DN] CONTIGUITATE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strînsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].
7. [MDN '00] CONTIGUITATE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. ◊ vecinătate spațială și temporală. (< fr. contiguité)
8. [Șăineanu, ed. VI] contiguitate f. starea a două lucruri ce se ating.
9. [Scriban] *contiguitáte f. (d. contiguŭ; fr. contiguïté). Calitatea de a fi contiguŭ.
10. [DOOM 3] contiguitate (livr.) (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. contiguității
11. [DOOM 2] contiguitate (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. contiguității
12. [DE] CONTIGUITÁTE (< fr.) s. f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ (PSIH.) Asociație prin c. v. asociație. ♦ Termen ce definește contactul (atingerea) între două organe sau țesuturi precum și o modalitate de extindere a unui proces inflamator. ♦ Vecinătate spațială și temporală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL