1. [DEX '09] CONSUMARE2, consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma2 și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma2.
2. [DEX '09] CONSUMARE1, consumări, s. f. Acțiunea de a consuma1 și rezultatul ei; consumație. – V. consuma1.
3. [MDA2] consumare1 sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: consuma1] Consumație (1).
4. [MDA2] consumare2 sf [At: RALEA, E. O. / Pl: ~mări / E: consuma2] 1 Epuizare. 2 Nimicire.
5. [DEX '98] CONSUMARE2, consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma2 și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma2.
6. [DLRLC] CONSUMARE, consumări, s. f. Acțiunea de a (s e) consuma. 1. Întrebuințare, folosire, consum. Consumarea proviziilor. 2. Fig. Istovire, sleire, epuizare. Consumarea forțelor.
7. [DLRM] CONSUMARE, consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma.
8. [DN] CONSUMARE1 s.f. Acțiunea de a (se) consuma1 și rezultatul ei; întrebuințare, folosire, consumație; epuizare, terminare, isprăvire. [< consuma1].
9. [DN] CONSUMARE2 s.f. Acțiunea de a consuma2 și rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma2].
10. [DEX '09] CONSUMA1, consum, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
11. [DEX '09] CONSUMA2, consum, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.
12. [MDA2] consum sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.
13. [MDA2] consuma2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~sum / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.
14. [MDA2] consuma1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~sum / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.
15. [CADE] * CONSUMA (-sum) l. vb. tr. 1 A nimici, a prăpădi, a mistui, a preface în cenușă: focul a consumat toată clădirea ¶ 2 A prăpădi, a isprăvi prin întrebuințare: ~ tot vinul, toate proviziunile ¶ 3 A risipi, a slei: a-și ~ puterile ¶ 4 A săvîrși, a desăvîrși, a sfîrși pe deplin: ~ o jertfă, o crimă, o operă ¶ 5 A face să se prăpădească mult, a cere multă întrebuințare, a face să se (pe)treacă mult: dulceața de vișine consumă mult zahăr. II. vb. refl. 1 A se nimici, a se prăpădi, a se mistui, a se preface în cenușă ¶ 2 A se istovi, a se slei [fr. consumer și consommer].
16. [CADE] * CONSUMAT adj. 1 p. CONSUMA ¶ ¶ C. NECONSUMAT ¶ 2 Sfîrșit ¶ 3 Desăvîrșit, deplin ¶ 4 Perfect ¶ 5 Încercat.
17. [DEX '98] CONSUMA1, consum, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
18. [DLRLC] CONSUMA, consum, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. 2. (Complementul indică un aliment) A întrebuința ca hrană, a mînca. Oamenii consumă pîine. 3. A nimici, a distruge, a pune capăt existenței unui lucru. Flăcările au consumat toată clădirea. 4. Fig. A istovi, a epuiza, a doborî. Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. ◊ Refl. Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.
19. [DLRM] CONSUMA, consum, vb. I. 1. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ Tranz. A întrebuința ca hrană; a mînca. 2. Tranz. A nimici, a distruge un lucru. Flăcările au consumat clădirea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri). – (1) Fr. consommer, (2, 3) fr. consumer (lat. lit. consummare).
20. [DN] CONSUMA2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consum. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].
21. [DN] CONSUMA1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mînca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consum. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].
22. [MDN '00] CONSUMA2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)
23. [MDN '00] CONSUMA1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)
24. [Șăineanu, ed. VI] consumà v. 1. a distruge cu totul, a nimici: focul consumă lemnele; 2. a distruge printr’o întrebuințare folositoare: a consuma proviziunile; 3. a risipi: și-a consumat puterile; 4. fig. a săvârși pe deplin, a desăvârși: a consuma o operă, o crimă; 5. a se slei din ce în ce mai mult, a se istovi: s’a consumat de atâta muncă.
25. [Scriban] *2) consúm, a -á v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.
26. [DOOM 3] consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări
27. [DOOM 2] consumare s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări
28. [DOOM 3] consuma (a ~) (a întrebuința, a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consum, 3 consumă; conj. prez. 1 sg. să consum, 3 să consume
29. [DOOM 2] consuma (a ~) (a întrebuința, a distruge) vb., ind. prez. 3 consumă
30. [IVO-III] consum, -mat prt.
31. [DER] consuma (consum, consumat), vb. – 1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. consommer și consumer. – Der. consum, s. n., din germ. Konsum (-Verein).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL