1. [DEX '09] CONSUETUDINAR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.
2. [MDA2] consuetudinar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 100 / V: (asr) ~al / Pl: ~i, ~e / E: consuetudine] 1 (Liv) Cutumiar. 2 (Jur) Care se referă la consuetudine. 3 Specific consuetidinii. 4 Care provine de la consuetudine. 5 Care aparține consuetudinii.
3. [DN] CONSUETUDINAR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire].
4. [MDN '00] CONSUETUDINAR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)
5. [Scriban] *consuetudinár, -ă adj. (lat. consuetudinarius, d. consuetúdo, -údinis, obiceĭ). Obișnuit, abitual. Dreptu consuetudinar, obiceĭu pămîntuluĭ. V. obiceĭ.
6. [DOOM 3] consuetudinar (desp. -su-e-) adj. m., pl. consuetudinari; f. consuetudinară, pl. consuetudinare
7. [DOOM 2] consuetudinar (livr.) (-su-e-) adj. m., pl. consuetudinari; f. consuetudinară, pl. consuetudinare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL